Veronica (1972) - m-a fascinat filmul asta, e din 2 parti, "Veronica" si "Veronica se Intoarce", il iubeam pe motanul Danila, adoram cantecul Veronicai-"Veronica, fata buna si cuminte...". Cantecul Zanei, cantecul Motanului Danica, Veronica si vulpea...etc.
"eu sunt motanul Danila, sunt cel mai aprig motan...de soricei nu mi-e mila" ;))
Un alt film ce mi-a placut enorm a fost "Dumbrava Minunata", Lizuca si Patrocle
Sa nu mai vorbim de "Amintirile din Copilarie", La Cirese, Pupaza din tei :))
Poate ca mai sunt filme frumoase de cand eram noi copii...si nu mi le amintesc acum, dar va spun sincer, chiar daca am 21 de ani, cu placere si entuziasm revad aceste filme.
Ma simt din nou acel copil cu fata de ingeras dar rautacioasa, acel copil ce avea o curiozitate enorma, acel copil ce-si petrecea verile la bunici la tara.Toata ziua desculta prin ograda, era o placere pentru mine...nu ma temeam ca voi raci sau ca ma voi intepa.
Bunicul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, avea o gradina foarte mare si foarte ingrijita...ma uitam uimita cum un barbat poate sa faca lucrurile asa de frumoase....in ce ordine erau puse rasadurile de varza, rosii, ardei, patrunjel, etc....si imi explica de ce trebuie ca fiecare sa aiba locul lor.
Bunicul m-a invatat cum sa iubesc natura, mereu imi spunea sa nu rup niciodata crengutele, crengile la un copac....si cum eram copil...si in spatele casei erau 2 ciresi, unul de mai, celalalt de iunie, toata ziulica eram in copaci....si bunicu:"sa nu rupi crengutele".
In fata casei erau capsunile, tot vara infloreau chiar si toamna...si...cum se inroseau, cum dispareau. Bunicul imi spunea:"este un gandac care mananca capsunile, daca-l prind...sa vezi ce-l mananc eu pe el", si eu cu un zambet pana la urechi:"sper sa-l prinzi, mama lui de gandac".
Din partea mamei am foarte multi verisori si verisoare, unii dintre ei, au familiile lor, dar cand eram cu totii copii...si ne adunam la bunici, auleo ce era pe acolo. Fain mai era cand se aduna toata familia, matusi, unchi, verisori, eram cam in jur de 27 de persoane cu tot cu bunici.
In viata nu am avut parte de chestii materiale foarte multe si foarte valoroase, dar va spun ca cel mai frumos dar care poate fi e familia. Eu ma simt foarte norocoasa cu familia numeroasa pe care o am, numai cuvinte de lauda.
Bunicii de pe mama, la care am tinut si tin foarte mult, nu ca sunt bunicii mei, dar daca i-ati fi cunoscut va-ti fi dat seama ca oameni ca ei se nasc 1 data la nu stiu cat timp. Bunicu nu avea facultate sau mai stiu eu ce, dar ii placea cartea, citea foarte mult, era un om priceput la toate, un om foarte destept. Bunica, nu stiu cum sa astern in cuvinte o caracterizare despre ea, dar pot spune ca e foarte speciala si inseamna foarte mult pentru noi, e nucleul care da o stare de bine si culoare familiei, ma ingrozeste gandul ca intr-o zi, va trebuii sa plece.
Verisori, sa zic ca suntem, cu tot cu mine, 12. Toti eram egali in fata bunicilor nostri...pe toti ne-au iubit si toti am avut de invatat ceva de la ei. Bineinteles ca fiecare avea porecla lui data de bunicu, mie imi spunea Hârţâc :D deoarece cand eram mica eram rea de gura, foarte. Bunicu fiind om citit a spus ca seman cu Hârţâc, si asa-mi mai spune si azi un unchi, foarte drag mie, si chiar mama, din cand in cand.
Ma mandresc cu copilaria mea, a fost o perioada foarte frumoasa de care'mi amintesc cu mare drag chiar si de nazbatiile ce le faceam.
Am un suflet de copil si nu ma feresc sa spun asta, nu-mi plac oamenii maturi care le stiu ei pe toate si uita de inocenta copilariei, de păţanii, de jocuri....uita ca din cand in cand, e chiar bine sa fii copil.
Un comentariu:
eu tin minte ca pif si hercule mi-a facut copilaria si mai era o desene : motanul incaltat si vulpea cea raioasa...a si mai era o piticanie care statea in patut , si cand mama lui nu era atenta , fugea , facea o nazbatie vreo 15 secunde si se intorcea in patut . virgu se numea ..nu cred ca-l stii . si am cautat pe net sa imi fac o arhiva ( imi plac nostalgiile foarte mult , au un parfum pe care nici nu vreau sa-l exprim pt ca stiu ca daca-l impart cu cineva isi pierde din sacralitate) din cand in cand din senin imi amintesc cate ceva...de ex aseara ma uitam la un show britanic cu tom hanks si era o fatuca acolo cu un ten atat de fin ca mi-a adus aminte ca pe la vreo 5 anisori aveam o vecina evanghelista care nu avea voie sa se joace cu noi si o priveam ca pe un copil trist si pedepsit . da si la tara a fost nemaipomenit , dar despre asta am mai scris pe hi-5 in jurnal ... asa ca mie imi e draga batutul porcii ( sau poarcai ..?) de dimineata pana seara cu mingea in parculetul din fata scarii . si astazi e totul amintire si ce e brutal e ca ... imi pierd amintirile , mi le amintesc vag , de parca nici nu sunt ale mele . de asta colectionez poze, jurnale , colectia mea cu dosarele x ( deja are 16 ani) si amintiri care-mi vin din te miri ce motive. in rest : am aruncat ca erau vechi , nu se face sa mai tinem..totul e :RENOVEAZA. ...a mi-a placut faza cu bunicul tau care nu avea facultate dar citea: bravo lui .. ce folos ca impart saptamanal carti oamenilor cu facultate daca le tin bibelouri? odata ma gandeam ca daca ( un mare daca) ar exista dumnezeu si o viata de dupa moarte .. ar fi frumos sa traim tot atatea zile cat in prima doar ca sa traim echivalentul tuturor viselor , adica tot ce-am visat in fiecare noapte din viata actuala sa traim in viata a 2 .dar si mai interesant ar fi daca am retrai clipele care ne fac nostalgici ! p.s stiam eu ca ai un suflet de copil si sa stii ca nu ma dau atotstiutor decat sa tachinez oameni..de fapt . sunt un copil crescut de mult dar doar cu strainii !
Trimiteți un comentariu