Cu toti visam, unele sunt cosmaruri altele "vise de rai"..cand te trezesti si spui:"a fost un vis?:("...si incerci sa adormi la loc ca visul sa continue...dar visul frumos dispare si tu te ridici din cersafurile de care te-ai saturat, care-ti da o stare de monotomie...si iti incepi ziua cu o dezamagire in suflet si iti repeti mereu"a fost doar un vis"....ziua ti-o petreci gandindu-te la acel vis, incerci sa-ti amintesti fiecare detaliu...
Dar ce te faci cand ai un cosmar...cand te trezesti speriat...si te bucuri ca nu e adevarat si totusi te urmaresti, te gandesti la el, si ai vrea sa plangi...poate scapi de acea teama...si nu poti, pentru ca stii ca fost doar un vis urat care s-a dus cu noaptea. Ziua se desfasoara ok...dar trece destul de repede....si vine "ora de culcare", te ia o frica:"daca visez iar....daca cosmarul continua".
Recent am avut un astfel de cosmar, care "ma urmareste", si de 2 zile visez aceasi tampenie.
Primul vis urat: era noaptea, eram intr-o biserica cu tata...in aceea biserica era un preot care era foarte bolnav si oamenii venise sa se roage pentru el, am iesit afara si un tip mi-a luat mana stanga si a inceput sa-mi ghiceasca in palma, mi-a spus unde stau si tot felu de chestii...si l-am intrebat daca stie sa citeasca in palma, mi-a spus ca da..si l-am intrebat diferite chestii....daca voi fi fericita..si voi avea familia ce mi-o doresc...si acei 3 copii. El mi-a spus ca nu, din cauza mamei, eu nu voi putea fi fericita, pentru ca ea a fost...si eu nu....nu am sa ma marit niciodata si nici copii nu voi avea...m-am speriat, ma uitam la tata foarte nedumerita si confuza...si el statea foarte ganditor si imi face un semn ca si cum "asta e". Ma uitam la cerul putin luminat, in jur intuneric, am inceput sa plang si cel ce mi-a ghicit m-a luat in brate...si plangeam si tipam:"nu vreau sa mor singura, nu vreau sa traiesc degeaba" si m-am trezit....eram atat de confuza...ma intrebam, m-am trezit si a fost doar un vis...sau a fost real si acu visez ca ma trezesc dintr-un vis.
Al doilea vis urat: a fost continuarea la primul vis, am rugat-o pe mama sa mergem la cineva sa-mi descifreze primul vis...era o doamna cam la 45,50 de ani, era seara, se intuneca...eram in casa ei, nu era luminata casa aia...avea un bec sau 2 si nici acelea nu luminau cum trebuie. Acea femeie framanta ceva, un aluat, pentru nu stiu ce. Incercam sa-i explic visul meu si sa-mi spuna ce inseamna, ea se uita la mine ca si cum nu stiu ce vrei de la mine....parca stia ceva dar nu dorea sa-mi spuna si nu mi-a dat nici un raspuns clar.
Toata noaptea m-am trezit, am adormit, iar m-am trezit.....aveam o stare de parca nici nu dormisem...de parca doar am stat intinsa si atat.
Ma sperie acel vis, cosmar....deoarece daca ma gandesc mai bine...poate fi si starea mea....de ceva timp nu-mi gasesc locul...simt ca toata lumea ma vede dar nu ma vede, ma aude dar nu ma intelege.
Imagineaza-ti un grup de oameni...stand in forma de cerc...un cerc foarte mare, iar tu stai in mijlocul acelui cerc, singur, privesti acei oameni care vorbesc unu cu altu, se vad doar forma trupurilor lor, nu ii poti indentifica deoarece e fata lor e in intuneric. Tot ce stii e ca acei oameni sunt oameni din viata ta de zi cu zi, prieteni, colegi. Toti stau si vorbesc...pe tine nu te vede nimeni, nu te aude nimeni, nu le pasa de durerea ta, de starea ta.
Asa ma simt eu, sunt acea persoana din mijlocul cercului, singura, doar eu cu mine...inconjurata de oameni...ce nu le pasa...de oameni care se bucura de durerea mea, de oameni care stiu supararea mea si nu fac nimic, doar stau si se uita....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu