vineri, 29 iunie 2012

vineri, 17 februarie 2012

Fericirea mea tine doar de mine!


Stau si mă uit uneori in jurul meu cum unii oameni se agită, uneori chiar fără rost. Agitatia e creată de lipsa banilor sau de lipsa iubirii. Unii tânjesc după o iubire care nu le este impărtăsită aşa cum doresc, alţii "suferă" că nu au si ei ce are vecinul, prietenul, etc.

Dacă as putea trezii suflelele acestor oameni, aş face o. Aş oprii timpul în loc şi i as provoca să se uite în jurul lor şi sa vadă câtă iubire este, treaba lor este sa o primească, atat.

Viaţa e minunată, imi pare rau ca nu toţi o vad aşa. Imi pare rau pt cei care le trebuie o sărbatoare ca sa fie fericiţi, o aniversare ca sa îşi viziteze prietenii, familia. Imi pare rau pentru cei care se leagă de o anumita persoană, de un anumit moment, de un lucru ca să poată să spună ca: Sunt Fericit/ă!

Oamenii nu înteleg ca unele lucruri/unele momente/unele persoane nu le pot avea pentru ca nu au nevoie de ele.
Da, ai o dezamăgire, persoana pe care o iubeşti nu te mai vrea, vrea altceva, se întâmpla aşa pentru ca tu să inveti ceva din asta, se intamplă asa pentru ca nu era menit sa ramâneţi impreuna. De ce te chinui?

Nu ai să înteleagi pe moment de ce se întâmplă aşa, dar cu timpul, mai ales dacă accepţi situaţia, ai sa vezi cate uşi deschise ai.

Viaţa mea nu a fost niciodata roz dar am putut trece prin tot ce mi a fost dat si acum ma bucur ca s a intamplat asa.

Si eu am plans, si eu am fost dezamagita dar am stiut si am putut sa ma ridic de jos si sa vad partile bune si m am bucurat in felul meu, chiar daca unii ma acuzau ca eu nu stiu sa zambesc.

Zambesc si sunt fericita. Un lucru important am invatat, nu am nevoie de cineva ca sa fiu fericita, nu am nevoie de un lucru ca sa pot sa zambesc, nu am nevoie sa mi se spuna "te iubesc" ca sa ma simt iubita, fericirea mea tine doar de mine.


vineri, 13 ianuarie 2012

Fairytale gone bad


Un lucru ti se intampla de mai multe ori pana cand inveti sa accepti acel lucru, dar ce se intampla cand il accepti si se repeta in continuu. Cand speri ca va fi bine si nu se va mai intampla nimic, atunci apare ceva ce te face sa iei o decizie neplacuta.

Cu totii cred ca am trecut prin situatii in care, pur si simplu, simti ca nu mai poti duce batalia, e ca si cum te ai lupta cu morile de vant.

Toate se intampla cu un motiv, stiu asta, dar de ce se intampla in asa fel incat simti uneori ca nici aer nu mai ai sa respiri, ca si cum cineva ti ar da cu portia, de ce nu toate lucrurile, situatiile sunt cu "happy end", de ce mereu ne ranesc persoanele la care tinem foarte mult si care nu le am fi crezut in stare de anumite lucruri, de ce cand ceri iubire ti se da raceala si indiferenta, de ce?

De cand ma stiu, am cautat iubire, mereu am cautat pe cineva care sa ma iubeasca neconditionat, mereu am vrut ca totul sa mearga bine, dar in final, eu am fost mereu cea pe care s a dat vina.
La un moment dat, te saturi, renunti. Incepi sa crezi ca chiar nu esti bun de nimic, si mai rau e atunci cand crezi, sau te face sa te simti, ca nu esti bun pentru nimeni.

Stiu ca o sa treaca, o sa fie bine, o sa imi fie si mie bine intr o zi.

Poate va venii o zi in care nu numai eu o sa imi cer iertare, poate o sa vina o zi cand o sa invete si atii sa isi cearta iertare, sa si accepte greselile.
Dar, pacat, pentru ca, aceea zi, e foarte departe, si atunci va fi mult prea tarziu.