...ultima carte

Ultima carte citita, "Brida" - Paulo Coehlo....o carte ce mi-a placut enorm de mult, o carte in care se vorbeste despre "cealalta parte" a noastra, "sufletul pereche".

Se spune ca atunci cand trupul nostru este parasit de suflet, sufletul se imparte in mai multe parti....iar noi in urmatoarea viata ne cautam cealalta parte, celelalte particele ale sufletului nostru.

Cred asta, deoarece am trait pe pielea mea...in 21 de ani si cateva luni...am intalnit diferite persoane(nu multe) cu care aveam foarte multe chestii in comun, aveam impresia ca ii stiu de-o viata si eram pe aceeasi unda (gandeam acelasi lucruri, doream aceleasi lucruri de la viata)...poate spuneti ca poate fi doar o coincidenta, parerea voastra.

Parerea mea, hm...nu prea cred in coincidente....cred ca toate se intampla cu un anumit motiv, un motiv care pe loc nu il putem intelege, dar cu trecerea timpului, invatam... si ne dam seama de ce s-a intamplat acel lucru.

Gasisem un citat, nu stiu al cui, dar mi-a placut...poate ca pe unii ii deranjeaza, dar pe mine ma "caracterizeaza"...."Imi amintesc de iubirile mele cu drag".

Iubirele mele care repet, nu au fost multe, dar care au insemnat, din punct de vedere sentimental, foarte mult. Din acele iubiri am invatat ceva, mereu, una m-a invatat ca, chiar si zuzu daca esti, poti iubi, nu trebuie sa fi dulce dulce, sa dai in diabet, ca sa poti arata celuilalt ce mult il iubesti...este de ajuns, o privire, o tinere de mana sub masa, un suc ce dureaza 3 ore sa-l bei doar sa mai stai cu el, o plimbare in parc, o joaca cu bulgari de zapada si un zambet ce stii ca nu-l vei uita.

O alta iubire te invata sa zambesti chiar daca soarele nu a rasarit pe strada ta, o iubire ce te face sa bei o cana de fericire, o iubire care te face sa vrei sa-i arati minunatiile vazduhului si sa lasi vantul sa-i sopteasca la ureche, in locul tau, ce mult il iubesti, o iubire atat de mare ce te face sa o pui pe hartie.

Poate sunt, poate nu, dar ele au fost cele mai importante iubiri din viata mea, celelalte parti, mai mici, mai mari, ele au existat.

Citeam despre sex, despre orgasm, foarte interesant:

"...intodeauna va fi o experienta completa, fiindca este singura activitate a omului care implica - sau ar trebui sa implice - toate cele 5 simturi in acelasi timp. Toate canalele cu aproapele raman legate. In momentul orgasmului, cele 5 simturi se insumeaza si intri in lumea magiei; nu mai esti in stare sa vezi, sa asculti, sa simti placerea, atingerea, mirosul. In timpul acelor lungi secunde totul dispare, si un extaz ii ia locul."

"...nuditatea este singurul mod de a arata cat de liber iti este sufletul in acel moment"

Nuditate, un subiect neplacut pentru unii, apreciat de ceilalti. Eu, una, vad nuditatea ca pe o arta, o incredere in tine ce ti-o castigi in momentul acela. Unii vad nuditatea ca pe ceva cu tenta sexuala, defapt, fiecare lucru, om...etc, are limitele lui, asa si nuditatea, are limitele ei, dar depinde de fiecare din ce unghi o priveste.

Spuneam de suflet, se imparte in mai multe parti, acele parti intr'un anumit punct din Timp au impartit acelasi corp, au simtit aceleasi dureri si au fost fericiti datorita acelorasi bucurii, au fost impreuna in aceeasi persoana.

"Dragostea este singura punte dintre vizibil si invizibil pe care o cunosteau toti. Era singurul limbaj eficient pentru a traduce lectiile pe care Universul le dadea in fiecare zi oamenilor."
"Mi-am semanat visele la picioarele tale;
Calca usor, pentru ca tu calci pe visele mele."

Mi-a placut enorm de mult cartea, o recomand celor ce le place sa citeasca despre iubire, mister si curaj.

Citate...

Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; şi se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care se şi sfâşie între ei şi sunt cu totul nefericiţi (nemulţumiţi)... Pe când, dimpotrivă, dacă ar creşte şi s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca şi spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi...

În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă.

Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele. Şi pentru ca să realizezi ceva, nu trebuie să nu fii tu însuţi şi să te distrugi. Şi trebuie să cauţi mereu să scapi de maeştrii. Nu ajunge să posezi idei.

Iubirea cheama iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa.
Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.

Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă. În timpul copilăriei - am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri...


Robbie Williams - Feel
Asculta mai multe audio Muzica

"energia mea"

Singurul loc in care ma incarc cu energie, din toate punctele de vedere, este Ceahlaul.
27 Septembrie, o zi de toamna insorita, numai buna de o drumetie pe Ceahlaul.
Mi-am luat prietenii cei mai buni (persoane foarte dragi), Bubu, Gheorghita si Ciprian si am pornit spre "paradis".
In jur de 8 AM eram iesiti din Bacau. Am luat-o prin Stanile, deoarece drumul este mult mai lejer si mai scurt. Am ajuns in jur de ora 11 AM, ne-am luat pranzul pe la ora 13:30.
14 PM. entuziasmati si fermecati de peisaje, de liniste, aer curat, am pornit spre varful ce ne astepta cu bratele deschise, luminat de soare si invelit de verde si stanci.
M-am intalnit si cu nepoteii mei, Matei si Andrei.
A fost o mare distractie, mai ales pentru Bubu si Gheorghita, care paseau pentru prima data pe Ceahlau si bineinteles si pentru noi....am ras, am facut poze, am admirat.
Prima oprire a fost la cabana Dochia, era in jur de ora 15 PM.
Am pornit spre Vf. Toaca, 1900 m.
Soarele ne avertiza ca in curand va apune, nu ne-a pasat, am ajuns sus, toata bune si frumoase cand seara isi anunta venirea cu un vant foarte rece de mi-a inghetat mainele.
Am coborat dupa ce am mancat cate un sandwich sus, pe Toaca (nu am lasat gunoaie), poze multe, sa avem "dovezi". In drumul nostru ne-am oprit si la Schit.
Soarele se ascundea incet incet, a fost un apus minunat si frumos, cerul rosu ce reflecta in stanci.
Am pornit cu un pas repejor, urma padurea si nu doream sa avem vreo surpriza sa ne intalnim cu vrun animal salbatic, si desigur am facut toti 4 galagie destula.
Era atat de frumos, senin, stelele se vedeau atat de minunat, luna era in ultimul patrar.
Desi nu doream sa ne intalnim cu ceva in cale, totusi am avut toti 4 parte de o surpriza cum rar o au unii. In coborarea noastra, la 10 m de noi am vazut CAPRIOARA si IEDUL EI si o CAPRA NEGRA. A fost cea mai frumoasa imagine pe care am putut sa o vad eu pe Ceahlau de atatia ani de cand cand urc.
Din pacate, poze nu am avut timp sa facem deoarece au fujit pana am scos noi aparatul din husa si pana ne-am "dezmeticit".
Au fost cele mai minunate 10-15 secunde din viata mea pe Ceahlau.
Intr-un final am ajuns si la masina, usurati ca nimeni nu a patit nimic, toti teferi.
Inainte de a porni la drum, am privit stancile, o imagine atat de nedescris...nici in filme nu vezi asa ceva, poate doar in vise.
Stancile erau luminate de luna si deasupra lor stelele si o liniste divina.

Ceahlaul, desi am fost si pe Vf Omu si in Fagarasi....el are ceva care ma atrage, e "muntele meu de suflet" daca'l pot numi asa.

pentru mai multe poze
http://picasaweb.google.ro/andreea.i.toma/Ceahlau#