marți, 27 mai 2008

Timisoara 11 - 16 Mai 2008




Nu am cuvinte sa descriu acest oras, ce m-a marcat prin frumusetea si farmecul lui. Oamenii ce i-am cunoscut acolo sunt pur si simplu...nush...radiaza de atata buna dispozitie, Timisoara e un oras foarte plin de viata, n-am mai vazut asa ceva.



Sederea mea in Timisoara a fost una unica si o experienta de neuitat. Am stat cam in jur de 1 saptamana, au fost Zilele Tehnice Stundetesti. Am cunoscut multi studenti din Bucuresti, Iasi, Pitesti, Ploiesti, Cluj si de unde mai erau(destul de multi, din multe orase) si de ce nu, mi-am facut si noi prieteni cu aceasta ocazie.



Timisoara a fost si orasul de suflet a tatalui meu, toata tineretea lui e acolo. De obicei eu nu vorbesc despre tatal meu "strainilor" dar pentru prima oara, de cand el nu mai este printre noi, i-am simtit prezenta...pfff.. simteam ca e langa mine cand ma plimbam prin Timisoara, ca si cum numai cu el ma plimbam(nush cum sa formulez ca sa ma puteti intelege mai bine), paseam pe strazile Timisoarei cu gandul ca si el a pasit acu ceva timp si simteam cum ma priveste si imi zambeste(nu's nebuna, scriu ce am simtit)....in momentul in care am plecat din Timisoara....am simtit ca se rupe ceva din mine...ceva a ramas acolo, ceva ca ma indeamna mereu sa ma intorc, si ma voi reintoare cu siguranta.



Alte momente minunate petrecute in Timisoara au fost serile lungi si petrecerile organizate de ZTS. Oamenii ce i-am cunoscut acolo sunt absolut superbi, faini rau.



Am trait unele clipe ce nush... parca mi-au deschis ochii in sensul ca viata trebuie traita si fiecare moment pretuit si pastrat amintire pentru a-ti fi "leac" pentru clipele grele din viata.



Timisoara a devenit pentru mine, cum cred ca v-ati dat si seama, un oras de suflet, un oras ce nu am cuvinte sa descriu ceea ce am trait acolo, un oras care..."e cu zambetu pe buze mereu"...si care acel zambet...e molipsitor.



M-am despartit cu greu de acest oras, tin sa recunosc, cu lacrimi in ochi. Eram in gara si ma gandeam ce fain ar fi daca s-ar intampla o minune si atunci cand trenu v-a ajunge in Bacau sa se intample in asa fel sa fie statia din Timisoara si sa fie Duminica 11 Mai...si sa reinceapa toata distractia si momentele DIVINE, dar cum viata nu e un film sau desen animat...am ajuns in obosita gara din Bacau.



Timpul a fost cel mai mare dusman al meu, nu m-a lasat "sa gust din plin" acele momente, m-a amagit...putine dar intense cat au fost, acele momente mi-au umplut pur si simplu sufletu de bucurie si mi-au "intunecat" inima in acelasi timp...



Am ajung acasa cu o pofta de viata si cu o energie inexplicabila si cu...anumite ganduri, nush...cum am mai spus a trezit in mine sentimente si vise uitate, le-a readus la viata aceea energie si pofta de viata.



Cred ca e cel mai important sa te simti bine in pielea ta, sa te simti TU. Asa ma simt eu cand sunt pe munte, cand urc pe munte, ma simt EU...ceea ce in Bacau nu prea se intampla chestia asta ....de a ma simti Eu...curios, in Timisoara m-am simtit cum ma simt si atunci cand sunt pe munte.



De obicei, eu nu vorbesc sau mai bine spus nu "marturisesc" nimanui despre visurile mele, gandurile mele....starile mele....dar, de data e ceva special si am simtit"nevoia" sa spun lumii ce "efect" a avut asupra mea, sederea in Timisoara, cu ce stare m-am intors acasa, ce ganduri am, felul in care imi privesc acum viitorul si ce pret am reinceput sa visez...(sorry de sunt greseli)

3 comentarii:

Alinush spunea...

Dap..a meritat sa te bat la cap sa publici mai repede ce ascunsesi in copertuta aia minuscula ca si tine..dar..plina de farmec.E lacut sa vad o latura a ta..pe care o stiam,dar acum ..mai intensa..si anume..latura foarte sensibila,fata de cei care nu-ti mai sunt aproape fizic,dar stii ca te insotesc,in locurile care te fascineaza,si nu numai.Ma bucur ca te-ai simtit bine acolo,ma bucur ca te-ai inteles bine cu bucurestenii(pt ca m-am saturat de toti care spun ca sunt aiurea..ma rog),si sunt sigura ca ne-ai reprezentat cu succes.aaaaaa...si mi-ai inspirat urmatorul articol de pe blogul meu..legat de orasul de suflet;)..te poop shtrumfix!!!

Laura TM spunea...

Draga mea, ma bucur nespus de mult sa aflu ca te`ai simtit atat de bine in Timisoara! Astept ca ori de cate ori iti vei dori sa vii sau daca ai drum pe aici sa ma anunti!!! Sunt foarte fericita sa aflu ca toata stradania mea si a echipei ZTS au avut efectul dorit. A fost o experienta de viata pentru noi toti, participanti si organizatori, deoarece pentru multi a fost primul eveniment de asemenea anvergura.
Sper sa ne revedem cu bine la anul cel tarziu!
Mult succes in ceea ce faci!
Ganduri frumoase de la Timisoara!

constantinandreirusu spunea...

da , ai sa vezi ca grecia o sa te incarce de si mai mult optimism , ai sa vezi alte si alte posibilitati de la viata . normal ca daca monotonia bacaului e inlocuita de oameni si lucruri noi te simti mai bine in acel loc. dar hai sa-ti impartasesc putina intelepciune: tu stii ca fiecare inceput aduce cu el ceva minunat( de pastrat in amintiri )dar nu stii pt ca statutul de nomad nu-ti permite sa vezi ca orice inceput nu-si pastreaza aroma mereu . crezi ca daca ai trai in timisoara ai fi mai fericita ca-n bacau? crezi ca oamenii ce pleaca in concedii si vacante ar fi la fel de fericiti ca-n concediu 10 ani? ma duc in koln in august si-o sa-mi placa cel putin cat o sa-ti placa tie atena dar crede-ma ca nu mi-ar placea sa stau 10 15 20 70 ani in germania . sau daca as ramane si as veni dupa 20 ani inapoi in romania , as iubi pamantul pe care calc mai ceva ca ION . si stii de ce? pt ca amintirile sunt cele prin care dam sentinte emotionale . mai gandeste-te . nicaieri nu e mai bine ca acasa!