Stau si mă uit uneori in jurul meu cum unii oameni se agită, uneori chiar fără rost. Agitatia e creată de lipsa banilor sau de lipsa iubirii. Unii tânjesc după o iubire care nu le este impărtăsită aşa cum doresc, alţii "suferă" că nu au si ei ce are vecinul, prietenul, etc.
Dacă as putea trezii suflelele acestor oameni, aş face o. Aş oprii timpul în loc şi i as provoca să se uite în jurul lor şi sa vadă câtă iubire este, treaba lor este sa o primească, atat.
Viaţa e minunată, imi pare rau ca nu toţi o vad aşa. Imi pare rau pt cei care le trebuie o sărbatoare ca sa fie fericiţi, o aniversare ca sa îşi viziteze prietenii, familia. Imi pare rau pentru cei care se leagă de o anumita persoană, de un anumit moment, de un lucru ca să poată să spună ca: Sunt Fericit/ă!
Oamenii nu înteleg ca unele lucruri/unele momente/unele persoane nu le pot avea pentru ca nu au nevoie de ele.
Da, ai o dezamăgire, persoana pe care o iubeşti nu te mai vrea, vrea altceva, se întâmpla aşa pentru ca tu să inveti ceva din asta, se intamplă asa pentru ca nu era menit sa ramâneţi impreuna. De ce te chinui?
Nu ai să înteleagi pe moment de ce se întâmplă aşa, dar cu timpul, mai ales dacă accepţi situaţia, ai sa vezi cate uşi deschise ai.
Viaţa mea nu a fost niciodata roz dar am putut trece prin tot ce mi a fost dat si acum ma bucur ca s a intamplat asa.
Si eu am plans, si eu am fost dezamagita dar am stiut si am putut sa ma ridic de jos si sa vad partile bune si m am bucurat in felul meu, chiar daca unii ma acuzau ca eu nu stiu sa zambesc.
Zambesc si sunt fericita. Un lucru important am invatat, nu am nevoie de cineva ca sa fiu fericita, nu am nevoie de un lucru ca sa pot sa zambesc, nu am nevoie sa mi se spuna "te iubesc" ca sa ma simt iubita, fericirea mea tine doar de mine.