Sa nu mergi niciodata mai repede decat poate sa zboare ingerul pazitor!

Am auzit o istorioară despre un grup de europeni care au plecat în expediţie prin Tibet împreună cu un şerpaş. Hotărâţi să ajungă într-o singură zi la tabăra unde erau aşteptaţi, au tot grăbit urcuşul, îndemnându-şi însoţitorul să meargă mai repede şi refuzând orice propunere de a face un popas. După multe ore de drum tibetanul s-a oprit fără un cuvânt, s-a aşezat pe o piatră şi a închis ochii. Cercetătorii l-au întrebat ce face, i-au vorbit, l-au rugat, l-au ameninţat că nu-i mai dau nici o plată dacă nu se ridică imediat să-i conducă la locul dorit. Călăuza a rămas neclintită. După o oră şi ceva a deschis ochii, s-a ridicat scuturându-şi un pic veşmintele şi a pornit cu pas liniştit, chemându-i pe oameni să continuie drumul. Aceştia au venit muţi de uimire. După o vreme, cineva a rupt tăcerea şi l-a întrebat ce l-a făcut să se oprească în felul în care o făcuse şi ce l-a înduplecat până la urmă să reia urcuşul.
Şerpaşul a spus: „Trupurile noastre s-au zorit prea mult. Trebuia să ne oprim şi să aşteptăm până ne ajung din urmă sufletele, altfel călătoria noastră n-ar fi avut sorţi de izbândă.“

Povestea aceasta mi-a adus aminte o alta. Tot despre un tibetan.
El nu însoţea pe nimeni, ci plecase de unul singur spre o mânăstire ridicată în vârf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere şi tunete.
Omul a găsit un han unde să se adăpostească abia după ce s-a lăsat întunericul. A schimbat câteva vorbe cu stăpânul locului, a mâncat ceva şi s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziuă şi călătorul era gata de plecare. Hangiul s-a uitat pe fereastră, a văzut cum toarnă cu găleata şi a spus: „Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prăpăd, n-o să apuci să ajungi nici până la următorul han, darămite sus, la mânăstire!“ Drumeţul a deschis uşa şi i-a răspuns din prag: „Nu-ţi fă griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, aşa că picioarelor mele le este uşor să-l urmeze.“

Foarte probabil că istorioarele nu au fost născute deodată, ca gemenii, de acelaşi povestitor. Dar dacă le afli pe amândouă nu ai cum să nu te întrebi ce înseamnă a fi cu adevărat în ritm cu propriul suflet. Să nu îngădui trupului să gonească orbeşte îndemnat de urgenţe care te rup de sensul adânc al vieţii şi îţi barează chiar drumul spre culmea la care aspiri? Dar să laşi sufletul să se desprindă de celelalte învelişuri mai încete ale fiinţei, să-şi ia avânt pentru a marca locul unde şi ele vor ajunge, puse în mişcare de energia lui colosală? Şi de ce tocmai sufletul să fie înainte-mergător şi nu raţiunea sau voinţa? De ce tocmai sufletul să fie călăuza noastră prin lume, ce îl face pe el să deţină cunoaşterea care îi trebuie pentru a ne conduce la capătul nopţii?
La întrebarea aceasta primim răspuns atunci când întâlnim oameni în care sufletul vibrează fără măsură. Ceea ce spun ei este adevărat.
Au uşurinţa de a lăsa o amprentă în viaţa noastră şi atunci când nu-şi propun să transmită ceva. Totuşi ceva se comunică chiar prin simpla lor prezenţă. Au o înţelegere caldă a lucrurilor, un fel natural de a fi care face ca tot ceea ce este unic în fiinţa lor să intersecteze ceva universal.
Cei care au suflet se bucură să-i aprecieze pe cei din jur, să participe viu la frumuseţea pe care o presimt în ei, chiar şi atunci când aceştia nu-şi cunosc şi nu-şi celebrează frumuseţea interioară.
De ce să-i acordăm credit sufletului în propria viaţă? Pentru că a avea suflet înseamnă a fi conectat la prezenţa divină.
Nemtii au o vorba...“ Sa nu mergi niciodata mai repede decat poate sa zboare ingerul pazitor! “

Ghid de sanatate!

Este cel mai bun ghid de sanatate care exista !


Sanatate.
1. Bea multa apa.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor.
3. Mananca mai multa mancare care creste in copaci si in plante si mai putin din cea care este manufacturata .
4. Traieste cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm si Empatie.
5. Gaseste putin timp ca sa meditezi.
6. Joaca-te mai des.
7. Citeste mai multe carti decat ai citit in 2010.
8. Aseaza-te, in liniste,cel putin 10 minute in fiecare zi.
9. Dormi cel putin 7 ore.
10. Mergi in fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute si mergand, surade.

Personalitate


11. Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
12. Evita gandurile negative, sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul prezent.
13. Nu face prea mult. Cunoasteti limitele.
14. Nu-ti pierde pretioasa ta energie in barfe.
15. Viseaza mai des cu ochii deschisi.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie.
17. Uita problemele din trecut. Nu rememora celorlalti erorile trecutului. Asta o sa ruineze fericirea din prezent.
18. Viata este prea scurta pentru a o risipi detestand.
19. Impaca-te cu trecutul tau ca sa nu-ti ruineze prezentul.
20. Nimeni nu are grija de fericirea ta, decat tu insati.
21. Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata. Problemele fac pur si simplu parte din curriculum-ul tau, ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
22. Surade si razi cat mai des posibil.
23. Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta sa fii in dezacord.

Societate

24. Telefoneaza cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. In fiecare zi, da ceva bun cuiva.
26. Iarta atat cat este posibil.
27. Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
28. Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi..
29. Ce gandesc ceilalti despre tine, nu este treaba ta.
30. Serviciul tau nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Prietenii tai, DA. Pastreaza legatura.

Viata

31. Comporta-te bine !
32. Arunca tot ce nu este util, pastreaza ce este frumos sau vesel.
33. Natura vindeca totul.
34. Fie vorba de o situatie buna sau rea, ea se va schimba…
35. Putin conteaza cum te simti, scoala-te, imbraca-te si prezinta-te.
36. Ce este mai bun, urmeaza sa ti se intample.
37. Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
38. Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit !

Puterea vindecatoare a inimii

Institutul american HearthMath a descoperit ca inima emite un cimp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decit cimpul pe care-l emite creierul.
Este important sa notam aceasta diferenta de putere intre cimpul electromagnetic al inimii si acela al capului pentru a intelege importanta sentimentelor noastre, a iubirii, a recunostintei, a aprecierii si a oricarei trairi pozitive!

Tot ce simtim si traim ca sentiment frumos, pozitiv, inaltator (compasiunea, dragostea, blindetea, bunatatea, bucuria) creeaza ceea ce specialistii au numit "coerenta inimii", pe cind trairile negative, ca si gindirea corespunzatoare acestora creeaza "incoerenta inimii", generind emisii vibrationale in cimpul electromagnetic al inimii si al creierului nostru.
Aceste cimpuri electromagnetice influenteaza deopotriva corpurile noastre, ca si realitatile pe care le intilnim in viata de zi cu zi.

Acelasi institut a constatat ca, daca sintem furiosi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de sase ore pentru a recupera puterea pierduta.
De asemenea, daca traim cinci minute de compasiune si apreciere, imunitatea se imbunatateste cu 41 la suta.
Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi sa inteleaga puterea de vindecare a inimii blinde si iubitoare, precum si puterea trairilor negative de a ne imbolnavi.

In mod practic putem intelege in fiecare moment al existentei daca ne aflam in inima sau am iesit din ea. De cite ori simtim si gindim negativ, ne infuriem, ne suparam, urim, dezapreciem sau judecam in mod agresiv (noi putem observa realitatea imediata, fara a o judeca) este semn ca ne indepartam de inima.

Orice am gindi, am simti, am trai ca stare negativa ne semnaleaza ca am intrat in domeniul Egoului sau al "judecatii lumii". Mintea omeneasca este conditionata de realitatea prezenta sau trecuta, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, asa incit ea va genera intotdeauna emotiii negative cind va fi in fata unui eveniment de viata neplacut.

Simplul fapt de a ne autoobserva aceasta negativitate si a alege spontan sa ne intoarcem la adevarul inimii noastre, o rugaciune repetata, o amintire frumoasa, apelul la ginduri bune, de speranta, de bucurie, de bine pentru tot ce ne inconjoara ne ridica vibrational incetul cu incetul pina acolo unde vom simti ca sintem din nou in armonie cu inima noastra.

Daca vom gindi binele cel mai inalt al tuturor vom crea starea de "coerenta intre inima si minte", de armonie intre inima si minte, ceea ce ne va aduce o surpriza coplesitoare. Mai intii, se vor vindeca multe dintre afectiunile pe care le avem in corpul fizic. Dar, mai presus de orice, ne vom simti vindecati in suflete. Nu vom mai face eforturi pentru a gindi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a darui, pentru a ne simti iubitori sau generosi. Aceste trairi se vor ivi spontan in noi si ne vor mingiia, orice ni s-ar intimpla.

[...]
Cea mai mare putere este conferită doar de puterea de-a iubi a inimii! Inima ne face creativi! Marile valori ale umanităţii au apărut doar datorită inimii. Este necesar să retrezim inima şi să ne întoarcem la natură!
În lumea iubirii, inima este cel mai bun ghid, cea mai bună prietenă, iar rugăciunea emisă cu inima
bucură sufletul Unicului.
Numai cei ce iubesc sunt plini de bucurie pentru că bucuria este o funcţie a iubirii. Tocmai de aceea este necesar să ne deschidem tot mai mult inimile faţă de iubire şi astfel vom deveni pe zi ce trece tot mai fericiţi.
Atunci când iubeşti, devii una cu ceea ce iubeşti, asta înseamnă binecuvântare, nu uitaţi!
Asadar.. ÎNCEPE ZIUA CU IUBIRE, UMPLE ZIUA CU IUBIRE, ÎNCHEIE ZIUA CU IUBIRE. ŞI AŞA ESTE.

Chakrele palmelor

" După cum ştim, palmele sunt foarte importante în toate disciplinele spirituale care se ocupă cu vindecarea, atât a celorlalţi, cât şi a noastră înşine. Palmele au jucat un rol crucial în tradiţia spirituală din timpuri imemoriale, fiind folosite la alinarea durerilor, la trasmiterea binecuvântărilor sau la iniţierile sacre, dar şi la practicarea gesturilor magice de mare putere, inclusiv mudrele din tradiţia yoga. De ce sunt palmele atât de importante? Pentru că sunt organe absolut speciale care pot transmite sau primi energia, care o pot recepta şi analiza şi care închid sau deschid circuitele corpului nostru. După cum ştim, omul modern foloseşte sistemul numeric în bază 10 tocmai pentru că are la dispoziţie 10 degete pentru a număra. Înainte de căderea în primitivism, marcată de ultimul cataclism al Atlantidei, oamenii foloseau sistemul de numărare divin, în bază 12, dovadă fiind rămăşiţele sale: 12 ore în zi şi în noapte, 12 perioade de câte 5 minute în fiecare oră, 12 perioade de câte 5 secunde în fiecare minut, 12 zodii, 12 case astrologice, 12 patriarhi biblici, 12 apostoli, 12 porţi ale Ierusalimului ceresc, 12 straturi ale ADN-ului divin şi aşa mai departe. Într-adevăr, sistemul sacru de numărare era derivat din mâna omului şi înainte de căderea Atlantidei, dar nu degetele erau importante, ci centrii de energie ai palmelor. Palmele au câte o chakră principală în centru şi câte o chakră secundară în vârful fiecărui deget, totalizând astfel 12 centri subtili. De aceea palmele sunt atât de importante în ştiinţele spirituale, în yoga, în magie şi în practicile energetice de orice fel. Cele cinci chakre digitale ale fiecărei mâini sunt activate mai mult sau mai puţin în fiecare om, dat fiind faptul că acolo sunt terminaţii nervoase de mare precizie cu ajutorul cărora simţim texturi, forme şi temperaturi. Iniţiaţii care ştiu să le deschidă şi să le crească vibraţia pot chiar să simtă straturile aurei şi blocajele energetice, pot simţi obiecte şi culori fără a le atinge sau a le vedea şi pot accesa informaţiile din anumite obiecte doar la o simplă atingere. Secretul este dezvoltarea centrului palmei, care le coordonează într-un anume fel pe celelalte. Chakra din centrul palmei poate fi deschisă prin anumite poziţii sau mudre, prin aplicarea unor simboluri, ca în Reiki, prin exerciţii de Qigong (unde aceste chakre se numesc lao-gong) sau prin utilizarea mâinilor cât mai corect şi cu cât mai multă iubire. Poate părea straniu, dar în momentul în care dăm mâna cu cineva plini de prietenie, în care mângâiem persoana iubită sau pe cineva aflat în suferinţă, în momentul în care ne îmbrăţişăm sau în care scriem câteva rânduri pline de iubire, aceste chakre se deshid! Motivul este că ele sunt legate direct la chakra inimii şi funcţionează pe bază de iubire şi căldură sufletească. Omul îşi foloseşte în mod instinctiv mâinile pentru a-şi exprima iubirea faţă de o fiinţă apropiată lui: când vedem un prieten îi întindem mâna pentru a ne uni aceste centre din palmă, când dorim să alintăm un un căţel sau o pisică sau cine ştie ce animal care ne stârneşte iubirea îl mângâiem pe cap, când dorim să atragem un animal care nu ne cunoaşte ne deschidem palma către el în mod automat pentru a-i arăta că îi vrem binele, iar când vrem să ni-i apropiem şi mai mult pe cei dragi şi nu ştim cum să ne exprimăm verbal, le luăm mâinile într-ale noastre. Palmele au rolul de a lega inimile oamenilor într-un mod plăcut, mai subtil din punct de vedere social decât sărutul sau îmbrăţişarea, dar totuşi foarte profund. Palmele unui om care nu are nici un fel de dar supranatural pot alunga durerea dacă sunt puse pe locul dureros cu iubire şi dorinţă de a vindeca. Când un copil se răneşte, iar părintele său îi pune mâna pe rană şi îl linişteşte, el nu face decât să îndeplinescă un act de magie divină care vindecă sau care ajută copilul să se vindece singur. Aveţi grijă cum folosiţi mâinile, pentru că la fel vă vor trata şi mâinile celorlalţi. Cei care îşi folosesc mâinile să fure, să înşele, să falsifice, să provoace suferinţă, răni sau chiar moarte, fie că este vorba de un om, un animal, un păianjen sau o plantă, îşi vor primi de la ceilalţi mai devreme sau mai târziu aceleaşi acţiuni lipsite de iubire. Dacă în schimb vom folosi mâinile noastre pentru a trata pe ceilalţi, pentru a scrie, picta sau a face mâncare în folosul celor din jurul nostru, vom obţine efecte pe măsură. Veţi fi uimiţi, dar cantitatea de lumină şi iubire care se revarsă din mâinile unei mame care găteşte mâncare pentru familia ei sau care coase un nasture pentru soţul ei, mâinile unui soţ care oferă o floare soţiei sale culeasă chiar cu riscul de a se înţepa în spini sau care îşi sprijină copilul care face primii săi paşi, depăşeşte chiar şi lumina mâinilor unui geniu care compune o simfonie sau a unui sculptor care creează o capodoperă. Nu subestimaţi puterea mâinilor vostre şi folosiţi-le în acord cu Legea Iubirii. Acum vom discuta despre activarea propriu-zisă a chakrelor aflate în zona palmelor. Acestea sunt deosebit de senzitive, aşa că trebuie să avem grijă să le păstrăm sănătoase şi curate. Nu este vorba aici numai de curăţenie fizică, ci mai mult de cea eterică, subtilă. Un om care lucrează cu mâinile, precum doctorul, bucătarul sau vânzătorul de alimente, trebuie să aibă mâinile curate, cu cât este mai importantă sarcina sa, cu atât mai mare grija pentru igienă. Dacă pentru asta avem nevoie de săpun, curăţarea eterică a mâinilor se face şi mai simplu. Este binevenită apa, desigur, pentru că ea spală deasemenea şi impurităţile din aură. Dacă avem ocazia să ne spălăm într-o apă naturală sau o fântână, cu atât mai bine. Când cufundăm mâinile în apă, înafară de faptul că ne gândim că distrugem sau îndepărtăm murdăria fizică, un mic gând trebuie să însoţească acest act, conform căruia îndepărtăm şi reziduurile energetice. Deşi nu ne dăm seama, punem mâna pe obiecte care au fost impregnate negativ, nu neaparat în mod malefic, ci din inconştienţa oamenilor: clanţele, barele de metrou, de maşină, bancnotele şi monedele, mâinile altor oameni, toate acestea poartă în ele de cele mai multe ori ”microbi” numiţi furie, nemulţumire, ură, maliţiozitate, invidie, gelozie, şi multe altele. Ne putem murdări cu toate acestea foarte repede. Acum, nu putem să evităm contactul cu banii pentru că nu am mai putea trăi în această lume, nu putem evita contactul cu mâinile celorlalţi pentru că am fi luaţi drept nebuni şi nu putem evita contactul cu barele de sprijin din mijloacele de transport pentru că am cădea... Ca să nu mai vorbim de clanţe! Ceea ce putem face este să ne curăţim palmele foarte simplu, chiar şi fără apă. Dacă vrem, putem spune o rugăciune, o mantră, o afirmaţie sau putem invoca puterea divină, frecându-ne uşor palmele câteva secunde şi trecându-le una peste cealaltă ca şi cum ne-am spală. Acest lucru este doesebit de benefic, activează chakrele palmelor şi emite atâta energie cât trebuie pentru a elimina ceea ce este nedorit. Trecându-vă palmele una prin alta nu faceţi decât să treceţi chakrele din centrele palmelor peste toată suprafaţa mâinii, ca un săpun care curăţă microbii. Dacă dorim să ne activăm aceste chakre, în special dimineaţa, putem face două exerciţii. Primul constă în a sta în picioare preferabil, relaxaţi. Vom începe apoi să ne concentrăm asupra respiraţiei, expirând şi inspirând încet. Pe măsură ce facem acest lucru, vom mişca şi mâinile pe lângă corp. La expiraţie le depărtăm puţin, iar la inspiraţie le apropiem de noi din nou. Dacă veţi practica destul de mult acest exerciţiu veţi putea simţi o activare a acestor centre chiar şi fizic, sub forma unor curenţi uşori în palmă, fie calzi, fie reci, sau sub forma unor mici senzaţii de amorţeală ori furnicături. Cel de-al doilea exerciţiu este menit să deschidă aceşti centri pentru a putea emite şi primi cât mai bine, într-un mod în care veţi simţi puterea câmpului energetic creat. Cei care cunosc exerciţiul sunt invitaţi să îl practice din nou, iar cei care nu l-au practicat niciodată sunt invitaţi să o facă, măcar pentru a-şi dovedi că şi palmele lor deţin puteri de care nu credeau că dispun. Stând relaxaţi, vom începe să frecăm palmele într-o mişcare crescătoare înainte-înapoi, de la încet la rapid. După câteva momente vom despărţi palmele din această frecare şi le vom mişca în formă de roată, fără să se atingă, descriind câteva cercuri între ele. După aceasta vom începe să mişcam palmele înainte şi înapoi, mai întâi apropiat, apoi din ce în ce mai depărtat. Când se va stabiliza câmpul, veţi simţi că există o anumită forţă care vă leagă palmele, iar depărtarea sau apropierea acestora va deveni destul de dificilă, ca atunci când opunem doi magneţi care se resping. Într-o altă variantă a acestui exerciţiu, după o frecare a palmelor, le vom uni, centru la centru şi deget la deget. Vom începe să depărtăm şi să apropiem palmele încet în mişcări ritmate, mici şi rapide, ca şi cum am aplauda. Apoi vom depărta palmele unind în acest fel doar degetele, adică aplaudând cu vârfurile lor. După câteva momente şi contactul acesta va dispare, şi vom aplauda în gol, vom mişca mâinile apropiindu-le şi depărtându-le una de alta în aer, până vom simţi că între ele s-a creat un câmp destul de puternic. Ce faceţi după aceea cu palmele astfel activate? Puteţi să le plasaţi pe o zonă dureroasă a corpului, puteţi să îngrijiţi o plantă sau să faceţi de mâncare celor dragi, sau le puteţi uni pur şi simplu, ca în rugăciune, permiţând energiei să circule prin meridiane. Terapeuţii, vindecătorii şi lucrătorii cu lumină pot folosi aceste exerciţii pentru activări preliminare sau pentru a spori eficacitatea lucrului lor. Un maestru chi-qong va face acest lucru prin respiraţie şi concentrare maximă în aceste puncte, un practicant reiki îşi va desena în palmă simbolurile, un cristaloterapeut va lua în mână o piatră sau un cristal sau va pune mâna pe un cluster de cristale, şi aşa mai departe. Cele mai simple metode duc de cele mai multe ori la cele mai eficiente rezultate. Cel care va spune că aceste chakre se deschid foarte greu şi numai de la el puteţi învăţa singura metodă valabilă, vă spun sigur, nu are în minte interesul dumneavostră. Curăţaţi-vă, lucraţi şi mulţumiţi, iar rezultatele vor veni de la sine. " (Asterion, revista Cosmos)

REVANŞA SENTIMENTELOR ASUPRA INTELIGENŢEI sau ADEVĂRATA MĂSURĂ A INTELIGENŢEI: E.Q.

Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tîrăsc în slujbe umile, în timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes. Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pînă la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă? De ce sînt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sînt fericite? Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi „decidem şi gîndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.

Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. "Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence".

În prezent, cînd ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri:

• intelectul (IQ) şi
• inteligenţa emoţională (EQ).

"În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).

O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.

În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.

Iată o comparaţie între IQ şi EQ.

Intelectul - IQ (capul)

• ne ajută să facem socoteli;
• ne ajută să procesăm informaţii;
• se bazează pe logică;
• ne ajută să rezolvăm probleme;
• ne ajută să reuşim la şcoală;
• în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;

Inteligenţa emoţională - EQ (inima)

• ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm;
• ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);
• ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează;
• ne ajută să ne transformăm;
• ne ajută să învăţăm din experienţă;
• ne ajută să fim creativi;
• ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă.

Dezavantajele intelectului

• funcţionează bine doar cînd sîntem calmi;
• funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid decizii;
• este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională);
• rămîne relativ constant toata viaţa.

Avantajele inimii

• funcţionează bine în orice situaţie;
• functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii;
• este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă;
• poate creşte, chiar foarte mult.

Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională: Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la învăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional). Celor doi copii le iese un urs în faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, îşi verifică pantofii şi îşi strînge mai bine şireturile. Primul, foarte trist, îi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta." (păstrarea calmului şi mintea limpede în situaţii critice, sînt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional).

Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.

Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes. Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. Creierul omului, înainte de toate, este făcut ca să iubească.

De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vîrstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv. Poate că nu întîmplător se vorbeşte în popor de maturizare, care, în fond, este potenţialul pe care-l dobîndim de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.

Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletesti care ia locul spiritului materialist, al gîndirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus. Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blîndeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia. Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului.

Nu esti bolnav, doar ti-e sete

Într-o conferinta exceptionala pe care Masaru Emoto insusi a sustinut-o in Romania , ilustrind prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus: "Apa are puterea magica de a da nastere
tuturor lucrurilor si de a pastra informatia. In stadiul de fata, suntem aproape in totalitate apa, dupa nastere suntem peste 80 la suta apa, apoi sintem 70 la suta apa, pentru ca, dupa virsta de 60 de ani, sa devenim apa tot mai putin. Ce se intimpla cind sintem doar 50 la suta apa? Ne ridicam la ceruri. (murim) !De ce nu putem trai fara apa?

Pentru ca ”ea transforma energia si informatia’’. Experimentele lui Emoto demonstreaza faptul ca apa asculta rugaciunile noastre, modificindu-si structura.
"Eu sint budhist, nu am crezut niciodata in rugaciune, pina cind am facut aceste experimente care mi-au schimbat viata", a mai spus Masaru Emoto la conferinta sustinuta in Romania .

Dar, aceleasi experimente demonstreaza ca apa asculta si muzica, asa cum reproduce structura emotionala a cuvintelor, precum si forma si structura emotionala a imaginilor. Emoto a prezentat un esantion de apa care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum si Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi.. "Cind apa din corpul nostru asculta o muzica frumoasa, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare", a mai spus Emoto. Asadar, trebuie sa bem mai multa apa, trebuie sa vedem imagini cit mai placute in jurul nostru, sa ascultam muzica vindecatoare si sa auzim - atit de la propria noastra constiinta, cit si de la cei din jur - cit mai multe cuvinte vindecatoare.
Trebuie sa retinem ca aceleasi extraordinare experimente au aratat ca apa reproduce
formele emotionale ale alimentelor pe care le mincam.

Ce se intimpla in corp cind bem sau nu bem apa?

Independent de Masaru Emoto, un medic arestat in trecut intr-un context politic in India, F. Batmanghelidj, autorul cartii "Nu esti bolnav, ti-e doar sete", a observat in inchisoare ca, atunci cind arestatii beau apa, multe dintre durerile corpului fizic dispareau.

Multi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sint cauzate de stresul din inchisoare. A inceput sa-i trateze pe acestia cu diferite feluri de apa: apa sarata, apa dulce, apa amara si surpriza colosala era ca, in 90 la suta din cazuri, spasmele stomacului dispareau. Medicul a constatat ca nu toate simptomele erau cauzate de stresul din inchisoare, dimpotriva; 90 la suta din ele erau cauzate de deshidratare. Observind faptul ca apa avea aceste efecte, el si-a spus ca nu putea fi la mijloc doar un efect Placebo. Cind a fost eliberat, el a infiintat o clinica si a efectuat nenumarate studii, vindecind si multi bolnavi.

"Ce se intimpla in corp cind bem apa?".

Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corpul omenesc, incepind cu celulele, sîngele, neurotransmitatorii si terminind cu organele mai mari. Creierul are in componenta sa 90 la suta apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare (daca ne gindim si la teoria lui Emoto). De asemenea, neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90 la suta apa. Este de inteles de ce, cind nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete. Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul "mi-e sete", asa incit setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele semnale de deshidratare) si patologia multor organe..

Ralph Vornehm a spus ca "celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii". Cind apa din corp este murdara, ce se intimpla? Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare.

Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea. Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este
colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90 la suta din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90 la suta din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.

Studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre ele. Imaginile prezentate de Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer. Sarea este foarte importanta pentru organism, pentru ca aceasta efectueaza schimbul la nivel celular; apa merge in celula si in afara
ei cu ajutorul sarii. Aceasta inseamna ca a bea apa si a avea saruri naturale in organism este vital pentru sanatatea celulara. Pentru a se hidrata, singele trage apa din organele vitale. Ce se intimpla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa)? Nu trebuie sa bem apa in timpul mesei. Corpul nostru are nevoie de singe pentru a efectua procesul digestiv, iar singele este compus 80 la suta din apa. Singele trebuie sa absoarba tot soiul de componente vitale pentru sanatatea sa. Pentru a efectua corect procesul de digestie, singele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa. Altfel, singele se ingroasa si de aceea, pentru a se hidrata trage apa din corp. Remarcam, asadar, ca in organismul nostru fiecare
celula, fiecare componenta "lupta" pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism.

Singele nu face exceptie de la acest principiu, asa incit - iata - vedem de ce este atit de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Singele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramine sanatos.

"Sint oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa. Acele organe care ne dor dupa ce mincam sesizeaza ca nu au destula apa", spune Ralph Vornehm.

Cercetarile efectuate arata ca 90 la suta din durerile de stomac sint cauzate de deshidratare. Oamenii care au miscari greoaie sau cei "cu fata impietrita" au o proasta functionare a nervilor cauzata de lipsa apei in corp. La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90%. Daca cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sint cau de
deshidratare.

Ce se intimpla cind luam un calmant pentru dureri sau cind avem unsoc? Luam calmantul cu apa si ni se da apa cind sintem in stare de soc. De fapt, cind iei un calmant pentru durere, ceea ce calmeaza durerea este apa, nu calmantul. 90 la suta din durerile din corpul nostru sint semnale prin care corpul spune: "Te rog, am nevoie de apa!". Studiile arata ca tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de singe sint cauzate de lipsa apei din corp. Presupunem, insa, ca durerile sint mai mult decit o rugaminte ce corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: "Ajutor, mi-e sete de nu mai pot !".

Orele de refacere a organelor

Trãim cu totii într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetã: secundele, minutele, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiratia, bãtãile inimii... Viata e formatã dintr-o întreagã gamã de cicluri care creeazã o adevarata simfonie.. Adãugãm în fiecare zi cîte o cãrãmidã la zidul vietii noastre. Dacã reusim sã mentinem un ritm corect în interiorul, dar si în afara noastrã, “concertul” pe care-l sustinem aici, pe Pãmînt, va fi unul lung si melodios. Ca sã reusim asta, trebuie sã stim cum.

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai putin. Johanna Paungger si Thomas Poppe, în cartea “Aus eigener kraft”, fac o descriere amãnuntitã a ritmului functiilor organelor noastre interne.

Autorii afirmã cã fiecare dintre organele corpului are o activitate maxima timp de 2 ore pe zi, dupã cum urmeazã:

vezica biliarã (23:00-1:00)
ficatul (1:00-3:00)
plãmînii (3:00-5:00)

intestinul gros (5:00-7:00)

stomacul (7:00-9:00)

splina si pancreasul (9:00-11:00)
inima (11:00-13:00)
intestinul subtire (13:00-15:00)
vezica urinarã (15:00-17:00)

rinichii (17:00-19:00)

circulatia sangvinã (19:00-21:00), iar o acumulare generalã de energie se face între orele 21:00 si 23:00.

Haideti sã încercãm sã analizãm, din acest punct de vedere al autorilor, o zi din viata noastrã!

Stomacul, splina, pancreasul
E f.important cum ne trezim dimineata. Dacã am încerca sã observãm cum se trezesc animalele dimineata, am constata cã ele mai întîi se întind, începînd fãrã grabã noua zi. Sã luãm exemplu de la animale si sã încercãm sã ne trezim dimineata linistiti, acordîndu-ne cîteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnicã. Multi se trezesc dimineata cu “sufletul la gurã”, cu teama cã nu au timp de a rezolva ceea ce si-au propus.. Ar fi bine sã ne trezim putin mai devreme decît o facem de obicei pt a simti linistea dinaintea zilei care abia începe.
Între orele 7:00 si 9:00, functiile stoma­cului sînt la valoare max, deci trebuie sã luãm micul dejun farã grabã. Ar trebui sã tinem cont si de calitatea si cantitatea alimentelor pe care le consumãm la aceastã masã.

În intervalul orar 9:00-11:00 lucreazã intens splina si pancreasul, sto­macul odihnindu-se. În acest interval e recomandat sã nu consumãm alimente greu digerabile.. Pancreasul e cel care controleazã nivelul glicemiei. E de preferat sã nu consumãm prea multe dulciuri pt a nu forta functia pancreasului.. Splina, “cimitirul trombocitelor”, dacã nu functioneazã corect, se poate perturba nivelul trombocitelor din sînge.

Inima, intestinul subtire

Între orele 11:00 si 13:00, activitatea inimii e la capacitate max. În aceastã perioadã nu se recomandã mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesarã activitãtii intense a inimii.

Intestinul subtire are o activitate intensã între orele 13:00 si 15:00. Autorii afirmã cã nu de multe ori s-a observat cã un angajat cu norma redusã de muncã realizeazã la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagã.. De ce? Din cauza randamentului scãzut al organismului dupã orele 13, mai ales dupã un prînz copios.. Activitatea intestinului subtire, cu rol imp. în procesul de digestie, e ghidatã de sistemul

nervos vegetativ, a­ceasta putând fi blocatã sau dereglatã de stres sau nervozitate.

Din acest motiv se re­comandã ca masa de prînz sã fie luatã în liniste.
Între orele 15:00 si 17:00 e perioada în care functioneazã la maximum vezica urinarã. Vezica urinarã are un rol imp în dezintoxicarea organismului, alãturi de rinichi. Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacã sînt bãute pînã la ora 19:00, deoarece între orele 17:00 si 19:00 rinichii functioneazã intens. Dacã în acest interval orar, puteti beneficia, alãturi de un ceai diuretic, si de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientã a corpului.

Dupã ora 19:00 e bine sã nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte.

Circulatia sangvinã are o activitate intensã între orele 19:00 si 21:00. Autorii spun cã dacã multi pãrinti au zilnic o pro­blemã cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, dupã aceastã orã, trimisul la culcare devine deseori “o bãtãlie crâncenã”, care de obicei e cîâtigatã de cãtre copii. Acest lucru nu se întîmplã fãrã motiv: între orele 19:00 si 21:00 circulatia sangvinã functioneazã cel mai bine. În aceastã perioadã, corpul si spiritul se gîndesc la cu totul altceva decît la dormit.

De la ora 21:00 pînã la ora 23:00 se realizeazã o acumulare intensã de energie în corp. Aceste 2 ore ale recuperãrii energiei se numesc la chinezi, dupã un meridian al corpului, “triplul încãlzitor”. Cei care sînt în aceastã perioadã sensibili la frig, cei care nu pot dormi decît într-o camerã încãlzitã nu ar trebui sã ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emotional si necesitã atentie. Pt multi dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai usor vizibil la tineri, care în aceastã perioadã se gîndesc sã meargã la distractii si nu la somn. Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rîndul, cã seara trebuie sã ne culcãm devreme, corpul refãcîndu-se prin somn pînã la miezul noptii. Poate cã aceste vorbe sînt de fapt interpretarea gresitã a ideii cã noi acumulãm intens energie între cele 2 ore.

Vezica biliarã si ficatul
Între orele 23:00 si 1:00 se realizeazã intens functiile vezicii biliare. Aceasta, care contribuie cu secretiile ei la digestie, e un organ care, prin disfunctia lui, dã mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în aceastã perioadã trebuie sã-si punã cumva problema unei functionãri gresite a bilei sau a ficatului. Stresul si mîncarea consistentã cu prãjeli si grãsimi seara împiedicã o functionare corectã a bilei. Compresele umede si calde aplicate pe zona ficatului sînt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, bãut cu înghitituri mici, mai ales cel de pelin, bãut cu 20 de minute înainte de masã, ajutã la activarea functiei bilei. Sucul de ridichi ajutã de asemenea. E de mare importantã descongestiona­rea intestinului gros care, dacã nu se reali­zeazã în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme. În acest interval orar ar trebui evitate, pe cît posibil, bãuturile si alimentele reci. Dacã sînt probleme în fun­c­tionarea bilei sau a ficatului, munca des­fã­suratã în perioada noptii e foarte noci­vã, deoarece nu se pot reface cele 2 organe. Mai avem încã 6 ore din noapte pt a încheia ciclul de functionare al organelor interne pe parcursul unei zile.

Astfel, între orele 1:00 si 3:00 functioneazã intens ficatul. Acesta, dacã are o structurã deterioratã, se poate reface în anumite conditii, importantã fiind odihna prin somn alãturi de o bunã încãlzire a corpului. Functia ficatului suferã din cauza toxicitãtii mãrite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cît si a stresului. De retinut e cã alcoolul si nicotina au un efect mult mai dãunãtor între orele 1:00 si 5:00 dimineata.

Între orele 3:00 si 5:00 dimineata e rîndul plãmînilor sã functioneze intens. Multi fumãtori au un acces de tuse dimineata pt cã plãmînii au lucrat toatã noaptea si acum dau afarã substantele care nu trebuie sã fie în interiorul lor.

Între orele 5:00 si 7:00 dimineata, intestinul gros are o functie maximã. Hrana stã în intestinul subtire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subtire indicã probleme de digestie în in­testinul subtire, iar constipatiile pun în evi­dentã o crestere a toxicitãtii organismului.

Alungati bãtrînetea!
Cu aceastã ocazie, prin scurta cãlãtorie în intervalele orare ale unei zile am încercat sã vã prezint, cu ajutorul celor 2 autori, cîteva aspecte ale ceasului nostru interior. Cunoasterea acestor ritmuri ne face sã avem încredere în instinctele noastre, actionînd corect pentru a ajuta functiile organismului. E f. important sã nu simtim cã îmbãtrînim o datã cu vîrsta, cãci starea bunã a intelectului, puterea de a munci, de a iubi scad considerabil îmbãtrînirea.

Sã ne ascultãm ceasul interior si sã încercãm sã ne adaptãm ritmului sãu, strivind prejudecãtile. Existã personalitãti care au trãit, creând la vîrsta de 80 de ani%

INTERVIU CU DUMNEZEU - Octavian Paler

Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea

Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici,
Întotdeauna.

Cescuta de ceai - Pr. Arsenie Boca

"O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:“Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:”Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa ... “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează", am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine...”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie.
Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.
"Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.. De alte gânduri şi rosturi sunt străin."

Iluminarea prin iubire, starea fara dorinte...

"Uneori, daca esti relaxat pot exista momente scurte de revelare a sinelui. Exista astfel de momente in care esti relaxat. Cand esti indragostit, cand iubesti: pentru cateva momente iubitul sau iubita se afla cu tine.

Ai dorit foarte mult asta, ai luptat mult si acum, in sfarsit, iubita este cu tine. Pentru o clipa mintea dispare. Ai depus mult efort pentru a fi cu el sau cu ea. Mintea a luptat mult, a cautat, s-a gandit enorm de mult la acel lucru, iar acum iubita este langa tine si brusc mintea nu mai poate gandi.

Vechiul process nu mai poate continua. Pana acum cautai persoana iubita: acum aceasta se afla langa tine si mintea pur si simplu se opreste. In acel moment nu mai exista dorinte. Esti relaxat, esti “aruncat” in tine insuti.

Pana cand iubita sau iubitul nu iti poate provoca aceasta stare de patrundere in tine insuti, aceea nu este iubire. Pana cand nu devii tu insuti in prezenta iubitei, aceea nu este iubire. Pana cand mintea nu inceteaza sa mai functioneze in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.

Uneori se intampla acest lucru, iar mintea si dorintele dispar. Iubirea este fara dorinte. Incearca sa intelegi: poti dori iubirea, dar aceasta este o stare fara dorinte. Cand apare, acolo nu mai poate exista nici un fel de dorinta: mintea este calma, linistita, relaxata. Nici o devenire, nici un fel de imprastiere.

Insa acest lucru se intampla doar pentru cateva momente, daca se intampla vreodata. Daca iubesti sau ai iubit, stii ca aceste cateva clipe vor apare. Este un soc. Atunci mintea nu mai poate functiona, deoarece intregul ei mecanism a devenit nefolositor, absurd. Cel sau cea pe care ai dorit-o se afla langa tine si mintea nu mai poate gandi ce sa faca.

Pentru cateva momente intregul mecanism se opreste. Esti relaxat in tine insuti. Ai atins centrul, fiinta ta si simti ca esti sursa acestei bunastari si fericiri. Te umple o mare fericire, te inconjoara un parfum sublime. Brusc nu mai esti acelasi om ca mai inainte.

De aceea, iubirea transforma atat de mult. Daca iubesti, nu poti ascunde asta. Este imposibil! Daca iubesti, se va vedea. Ochii, fata, mersul, felul de a sedea, totul arata ca oiubesti, ca nu mai esti acelasi om. Mintea doritoare nu mai este acolo. Pentru cateva momente esti precum un buddha.

Dar acest lucru nu poate tine mult. Imediat mintea va incerca sa isi revina dupa acest soc si va incerca sa gaseasca scuze si metode pentru a gandi din nou. De exemplu, mintea va spune ca ti-ai atins scopul, dar dupa aceea? Ce vei face?

Acum vor incepe argumentarile. Vei gandi: “Astazi sunt cu iubita mea, dar oare voi fi si maine?” Mintea deja a inceput sa gandeasca. Iar in momentul in care ea lucreaza, deja ai cazut in devenire. […]

Acest lucru se intampla oricui. Cand ai iubit pe cineva au existat momente in care mintea disparea. Dar apoi te-ai casatorit. De ce? Pentru a avea mereu acele momente. Insa ele au disparut atunci cand nu erai casatorit si nu mai pot reveni acum, deoarece situatia este diferita.

Cand doi oameni se intalnesc pentru prima data, acolo este o situatie noua. Atunci mintile lor nu mai pot functiona. Ei sunt coplesiti de situatie – sunt umpluti de aceasta noua experienta, de aceasta noua viata, de aceasta noua inflorire! Apoi mintea incepe sa functioneze si ei vor gandi: “Ce moment sublim! Hai sa ne casatorim pentru a putea repeta aceste clipe minunate!”

Mintea va distruge totul. Casatoria inseamna minte. Iubirea este spontana; casatoria este ceva calculat. Casatoria este un lucru matematic. Atunci vei astepta acele momente beatifice, dar ele nu vor mai reveni. De aceea, fiecare femeie sau fiecare barbat casatorit este frustrat – deoarece ei asteapta reaparitia acelor momente frumoase, care au existat in trecut.

De ce nu mai apar? Pentru ca intreaga situatie s-a schimbat: acum tu nu mai esti nou, nu mai exista spontaneitate, acum iubirea este doar o rutina. Totul a ajuns sa se limiteze doar la obligatii si datorii. Iubirea a devenit o datorie, nu o bucurie. La inceput era o bucurie, acum este o obligatie. Si aceasta obligatie nu iti poate darui aceeasi fericire pe care ti-o da amuzamentul, bucuria.

Este imposibil!! Mintea ta a creat totul. Acum astepti producere acelor momente si cu cat astepti mai mult, cu atat mai mica este posibilitatea lor de aparitie. […] Acum nu mai poate apare nimic. Asa ceva nu apare decat atunci cand esti deschis: se intampla intotdeauna intr-o situatie noua.

Asta nu inseamna sa schimbi coordonatele vietii tale zilnic, ci inseamna sa nu permiti mintii sa creeze un sablon. Atunci sotia sau sotul tau te va incanta in fiecare zi. Nu permite mintii sa astepte, nu-i permite sa se miste in viitor. Astfel maestrul sau prietenul tau va fi mereu nou. Si totul este nou in lume, cu exceptia mintii. Mintea este singurul lucru care este vesnic vechi.

Soarele este altul in fiecare zi. Astazi pe cer nu este acelasi soare care a fost si ieri. Luna este noua, ziua, noapte, florile, copacii… totul este nou, doar mintea nu este. Ea este vesnic veche - tine minte, vesnic - deoarece pentru a exista are nevoie de trecut, de experiente acumulate, de experiente proiectate.

Mintea are nevoie de trecut, iar viata numai de prezent. Viata este vesnic fericita - mintea niciodata. Ori de cate ori permiti mintii sa te controleze pe tine, atunci odata cu ea apare acolo si nefericirea."

fragment din cartea “Vijnana Bhairava Tantra”, de Osho

Laminin [Louie Giglio]

“El ne-a facut o promisiune: pe cei care vor crede in El, literalmente ii va tine in bratul Lui, purtandu-i toate zilele vietii lor!… Si este o intrebare pentru noi aici. Isaia spune: Nu stii? N-ai auzit? Domnul este dragostea vesnica, El a facut marginile Pamantului, El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate fi patrunsa. Este imens! El este creatorul stelelor! Este maret! Dar, asculta ce Ii place sa faca!… El ii da tarie celui obosit si ii mareste puterea celui ce cade in lesin. Flacaii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatina; dar cei care se incred in Domnul (cei care Il asteapta pe Domnul) – aceia care stau in mijlocul nebuniei, in mijlocul durerii, in mijlocul haosului, chiar in valea umbrei mortii! Ei nu se ascund, nu fug de ea! Ei se confrunta cu cele mai grele lucruri din viata. Si chiar in mijlocul problemelor, stand acolo ei spun: Stii ce? Nu vad ce face Dumnezeu, nu inteleg care-i planul Lui! Dar iti spun un lucru: Eu nu voi renunta la Dumnezeu! Si voi sta chiar aici, in mijlocul acestui moment si voi crede ca Dumnezeu sta pe tron, ca El are un scop si un plan pentru viata mea! … Asta inseamna sa astepti si sa te increzi in Domnul! Si acelora le promite: Celor care Il asteptati pe Domnul, Eu va voi reinnoi puterea! Si cand crezi ca nici nu mai poti respira, Eu iti voi da indeajuns ca sa poti merge mai departe! ” – Louie Giglio

Louie Giglio from Crestin Informat on Vimeo.

"Putea fi o dimineata perfecta….

Puteam sa ma pierd in bratele tale si sa raman acolo o vesnicie. Puteam sa te sarut asa cum am facut-o si altadata…

insa…

Am ales sa-ti iubesc mainile, sa ti le sarut ca sa inteleaga cat de mult le iubesc.

Le tineam langa mine si as fi vrut sa le spun cat de mult imi vor lipsi…

Iti iubesc mainile pentru ca atunci cand esti cu mine, tu poti fi departe…

ele insa.. imi apartin…

Ele mi se ofera neconditionat, se plimba pe corpul meu si stiu ca au fost facute pentru mine. Ma ating usor, putin cate putin pentru ca stiu ca nimeni si nimic nu-mi vor mai da acea senzatie cutremurator de extazianta….

Iti iubesc mainile pentru ca ma fac sa tremur, sa doresc, sa fiu in siguranta, pentru ca ofera mult si nu asteapta nimic in schimb… ele nu vor tinute in brate… ele nu vor sarutate.

Iti iubesc mainile pentru ca trebuie sa le sarut… buzele mele isi recunosc teritoriul atunci cand sunt pe mainile tale.

Iti iubesc mainile…. pentru ca ele ma transforma dintr-o copila nebuna, dintr-o persoana ciudata, complicata…. pur si simplu intr-o femeie! O femeie intr-un mare fel!"

La Plimbare cu Stropi de Ploaie

Ieri, 30 mai, ne-am decis sa facem o plimbare pana la Manastirea Neamt.

Eu, Ramona, Alina si Gabriel.

Vremea ne suradea, fericiti am pornit la drum in jur de ora 14:00. Am luat-o prin Roman, era mai aproape.

Nu mai tin minte exact pe la cat am ajuns la Manastirea Neamt. De cand ne-am dat jos din masina si pana am plecat, a plouat in continuu.

La Manastirea Neamt am fost si cu grupa de la facultate, in cea de-a doua excursie a noastra, am stat afara, nu am intrat pentru ca stiam ce este si ce voi vedea. 

Acum, insa, am intrat, pentru asta venisem.

Am platit 10 lei toti 4, adica 2,5 lei de fiecare, nu 3 lei cum cerea la studenti.

De multe ori cand merg la Manastiri sunt foarte tacuta, ma rog...am eu unele chestii ce le fac. 

Nu stiu ce s-a intamplat, gandul la rugaciune nu imi statea, eram foarte, sunt in continuare, "tulburata", zapacita...ametita, nu fizic, doar la nivel emotional, sa spun asa.

De ce?....stiu de ce, dar nu am sa scriu despre asta.....e ceva prea personal.

Am lasat la calugar acatistul scris de acasa, am aprins lumanari, am fost la muzeu, unde...recunosc, am facut poze :D ... desi SCRIA MARE: INTERZISA FOTOGRAFIEREA SI FILMAREA....eh :D eram doar noi 4 in muzeu.

Afara ploua infernal, am stat putin pana s-a linistit. Mi-am facut curaj si am iesit din muzeu, pana la urma.

Aveam toti o mare urgenta :)) nu de alta.

Fara umbrela, masina era parcata cam departe....inca ploua.

"Cuplul minune", Alina si Gabriel...s-au dus dupa umbrela la masina, cand putea doar unu dintre ei, fie...un subiect in plus de ras pentru mine si Ramona :D.

Un baiat a fost dragut si ne-a imprumutat umbrela lui MARE pentru a merge unde aveam de mers. Asa ca, picaturile de ploaie nu ne-au atins.

Ne-am udat, era si normal, erau balti, eu in balerini, Ramona in sandale :)) dar a fost funny sa sarim dintr-o parte in alta cu umbrela gigantica.

Bineinteles ca....trebuia sa facem si cateva poze, eu una ador pozele facute in ploaie....nu stiu de ce, dar imi plac enorm.

Am dus umbrela baiatului, i-am multumit frumos, ne-am luat ramas bun si de la calugarul ce lua bani la poarta Manastirii, mereu e pus pe sotii.

Ni se facuse foame, inca ploua, am gasit un foisor liber...spre mirarea noastra erau ocupate majoritatea, altii chiar faceau si gratar.

Partea aiurea a fost ca, era noroi in jurul acelui foisor, dar....nu am avut ce face, ne-am murdarit, ne-am curatat, iar ne-am murdarit :)).

Am stat in jur de 2 ore la acel foisor.

Dupa ce am mancat, ras, poze, cantat....am "corupt-o" pe Ramona sa mergem sa facem poze, in ploaie, pe sosea.

I-a suras idea, printre picaturi si noroi am pornit spre "sesiunea de poze cu peripetii". De ce spun peripetii....poi, vroiam poze pe sosea amandoua, doar ca...nu ne-am gandit ca un Land Rover va opri :))).

Ne-am uitat, stanga - dreapta, nu vedea nici o masina, am pregatit aparatul foto si Ramona a fugit spre mijocul soselei, si eu de altfel, pentru poza. Am auzit ca venea o masina, asa ca am traversat dar nu pe partea foisorului ci pe partea opusa. Am stat sa treaca masina pentru a continua distractia.

Din ce am observat eu, in jeep erau 2 baieti/ barbati, veneau cu viteza destul de mare, cand ne-au vazut au incetinit si la cativa metri de noi au oprit masina, noi ne-am speriat, bineinteles, am fugit spre foisor unde era si masina si "cuplu minune".

Posibil ca, cand au vazut ca nu eram singure, si-au continuat drumul.

Alina si Gabriel au inceput sa rada de noi doua, haha hihi, ca...uite asa agatam pe marginea drumului....

Noi nu agatam in acel moment, faceam poze....fara alte ganduri. 

O intamplare hazlie a fost pentru ei, pentru mine si Ramona, nu prea....ne-am speriat si ne-am simtit putin aiurea, dar a trecut :D

Acum radeam si noi despre ceea ce ni s-a intamplat. 

Ne-am continuat activitatea, cea de facut poze in ploaie, am evitat soseaua, am mers in padure :)).

Ne-am intors pe unde am venit, cel putin asta era intentia noastra, doar ca, dupa Motca, un dig s-a rupt si soseaua era inundata, nu se putea trece, am fost nevoiti sa ne intoarcem in Tg. Neamt si de acolo am luat-o spre Piatra Neamt.

Ploaia ne-a insotit pe tot drumul, a plouat destul de tare incat nu ne-a permis sa mergem cu o viteza mai mare de 70.

Nu am fost niciodata pe unde am venit acasa, Tg. Neamt - Piatra Neamt. Nu e ruta pe la Bicaz, e o alta ruta si destul de frumoasa, peisaje foarte faine. Daca vremea ne permitea, opream pentru cateva poze.

Obosite si tacute, mai ales eu si Ramona, ce uneori parea ca energia nu ni se va termina niciodata.....dar ieri ni s-a terminat, cred ca mai mult din lipsa de activitate :)).

Asa tacuta si cuminte m-am gandit la multe, la cineva anume si mi s-a facut dor, dor sa ma stranga iar in brate si sa adorm, dor sa ma invelesc doar cu prezenta lui si respiratia ce i-o simteam in zona gatului atunci cand ma tinea in brate....

Dar, acest sentiment varia de la un minut la altul, imi era dor, nu imi mai era dor...ma gandeam la el....pe urma imi spuneam ca nu e ok sa ma mai gandesc la el, imi spuneam ca trebuie "sa-l las sa plece", gandul si acel sentiment extrem de placut.

Andrei Constantin Rusu, cand va citi ceea ce am scris, sigur va da un comment si ma va intreba cine e cel la care m-am gandit si de care mi s-a facut dor. Draga Andrei, e gandul meu, numai al meu...si am de gand sa ramana asa. Curiozitatea nu-ti va fi satisfacuta. Tot ce iti pot spune este ca nu-l cunosti :).

In sfarsit am ajuns acasa pe la 21:30, o stare ciudata si neexplicata ma cuprinde, o stare ce inca persista, nu imi place deloc.

A fost o zi frumoasa, in ciuda vremii, o zi in care i-am spus Ramonei ca o iubesc :)) nu va ganditi la prostii....ca prietena o iubesc, nu ca iubita. Nu o iubesc tot timpul pentru ca face numai ceea ce nu trebuie :D dar...e prietena mea. Pe Alina nu o iubesc pentru ca are cine o iubi :D.

Postarea mea se numeste "La Plimbare cu Stropi de Ploaie", mi-am amintit de o alta postarea "Picatura de Ploaie" = > "Am făcut un pas înspre viaţă. Înca un pas… timid, privind curioasă spre ziua de mâine. Am zărit o rază de soare care încerca să-mi lumineze calea şi am zâmbit. Părea mai precaută decât mine pentru că ştia că, de dincolo de nori, lumea se vede cu totul altfel. M-am gândit atunci să o încurajez şi am dat deoparte tristeţea zilei de azi. Doar pentru un singur pas înspre mâine. Am surâs şi eu, şi raza de soare. Pentru o clipă, lumea mi-a apărut învăluită în iubire.
Când în faţa mea se deschid multe drumuri, mă aşez şi aştept. Respir cu profunzimea plină de încredere cu care am respirat în ziua în care m-am născut, şi aştept. Stau nemişcată, în linişte, şi îmi ascult inima. Apoi, când aceasta îmi vorbeşte, voi urma drumul ales de ea.
M-am născut într-un loc pe care nu l-am ales eu, însă am o şansă să trăiesc aşa cum am visat. Mă agăţ de fiecare clipă de fericire, dorind să o multiplic. Timpul mi-a fost prieten şi duşman în acelaşi timp, lăsându-mă pe mine să aleg în locul lui, dar mereu am ales ce a vrut el.
Visez cu ochii deschişi sau cu ei închişi, cred în visele mele, deşi mă hrănesc cu idealuri. Trăiesc din lucruri simple şi mărunte, dar ştiu că totul se acumulează. Aş vrea sa fiu o picătură de ploaie; să mor încet, încet, să mă evapor şi totuşi să trăiesc… în căderea mea, să-mi sfârşesc viaţa hrănind un fir de iarbă. Iubirea se află aproape şi totuşi nu ajung la ea.... poate voi dispărea în neant, sper totuşi în căderea mea să mă lovesc de obrazul unei fiinţe dragi, să-l mângâi şi să-l fac fericit. 
E vremea iubirilor din ploi… când ne uităm adesea tăcerile în noi… ne desfătăm din şoaptele ce curg şuvoi… pe buze ce încă nu s-au cunoscut."

Ma pregatesc sa trezesc copilul din mine, ce in majoritatea timpului este treaz, doar pe jumatate.

Maine este 1 Iunie :D!

TREZIREA COPII!!!!

Asculta mai multe audio Muzica

"O noapte furtunoasa"

Nu stiu daca va mai aduceti aminte(cei ce citesc blogul meu), acu un an si ceva am scris despre cum era sa mor eu odata. Temperatura foarte mare, tot ce beam, mancam dadeam afara, dureri de cap ingrozitoare, 3 zile am tinut-o asa.

Am patit-o din nou. Aceleasi sintome, exact dupa perfuzii.

De cateva zile am inceput a face perfuzii din nou, glucoza+calciu+vitamina C. Am avut branula in vena 4 zile.

Astazi, iar o perfuzie...totul ok. Mama lucreaza de noapte, raman singura de la 5 jum dupa amiaza.

Au inceput frisoanele sa apara, m-am bagat in pat, aveam patura + pilota de iarna, nu m-am incalzit foarte tare.

A venit un prieten pe la mine, ne-am uitat la "Solomon Kane", cel mai de kkt film vazut vreodata, nu mi-a placut deloc. Dupa film, am ramas iar singura, imi era din ce in ce mai rau, frisoanele persistau, temperatura incepea sa creasca. Mi-am facut ceai, am luat asipirina, cand am vazut ca temperatura era 38.8 am luat un agocalmin. 

Stiind prin  ce am trecut, m-am panicat cand am vazut temperatura mare, am inceput sa plang si asta nu mi-a facut deloc bine. Mama ma suna din 5 in 5 minute, pana la urma s-a hotarat sa vina acasa cu o colega sa imi faca pe vena agocalmin si nu mai stiu ce. 

Mama lucreaza in spital pt cei ce nu stiu.

In 10 min era acasa, mi-a bagat pe vena ditamai seringa cu multe chestii in ea + agocalmin.

Ca toate sa fie ca la carte, inainte sa imi creasca temperatura, mi-am scos branula, ma durea mana...a ramas ca un fel de galma, acu stau cu comprese reci cu cloramina.

Dupa ce mi-a bagat in vena ce mi-a bagat, temperatura a inceput a scadea cate putin, de la 38.8 si pana a plecat mama iar la servici scazuse la 38.

Posibil sa fac intoleranta la glucoza, sau..din cauza branulei ce sta prea mult in vena.....saptamana trecuta am avut o singura noapte si nu am patit nimic. Acu 4 zile...si hop...temperatura si toate alea, la fel ca si data trecuta.

Acu un an si ceva, cand muream de foame si nu puteam manca pt ca dadeam tot afara, imi umezeam doar buzele, a fost aiurea de tot....nu am de gand sa mor, e prea devreme pt asa ceva.

Poate radeti cand cititi dar, daca m-ati fi vazut in ce hal eram...

A trecut.

Sper sa imi fie ok si acu, sa-mi revin si sa merg inainte, nu? :)

"Viata mea anterioara"

Eu cred in reincarnare, toti dintre noi au avut o viata anterioara.

Acu ceva timp, ani de zile, citisem despre reincarnare si era un fel de test, din acel test aflai ce ai fost in viata anterioara. Acum, din intamplare am dat peste un site tot cu asa ceva, imi scriam data de nastere si "mi-a spus" ce am fost in viata anterioara.

In testul de acu cativa ani mi-a spus ca in viata anterioara am fost barbat si am trait intr-o tara friguroasa.

Cel de pe site spune si el ceva, ciudat e ca, Scotia m-a atras mereu, de mult vreau sa ajung, sunt foarte friguroasa si destul de dependenta de familie uneori. Imi pasa si nu imi pasa de unii, uneori.

"Povestea vietii tale anterioare:

Se pare ca ai fost barbat in viata anterioara.

Te-ai nascut si ai trait undeva prin Scotia in jurul anului 1825.
Ocupatia ta a fost aceea de Marinar, Om de afaceri sau Negustor de stofe.


Ce fel de om ai fost in viata anterioara:
Ai dispus de un talent oratoric natural, un bun psiholog si negociator. Ai profitat din plin de oportunitatile vietii, dar nu ti-a pasat prea mult de altii. Posibil ai abandonat familia. Acum ai o karma de familie.

Ce trebuie sa faci in aceasta viata:
Trebuie sa oferi ajutorul tau tuturor celor care au nevoie. Prieteni, cunoscuti, membrii ai familiei; toti acestia trebuie sa beneficieze de suportul si incurajarile tale." 

Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.

"Am un gand frumos, ce seamana cu tine..."

Energii pozitive

See more presentations by banut | Upload your own PowerPoint presentations

Notre Dame de Paris - Belle

J'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane

À quoi me sert encore de prier Notre-Dame

Quel

Est celui qui lui jettera la première pierre

Celui-là ne mérite pas d'être sur terre



Ô Lucifer !

Oh ! Laisse-moi rien qu'une fois

Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda

snow patrol

I'm miles from where you are,
I lay down on the cold ground
I, I pray that something picks me up
And sets me down in your warm arms

...

"razboinicul luminii"

Multi nu il plac pe nenea Paulo Coelho, nu le place ce scrie si despre ce scrie.

Eu am citit cateva carti de ale lui, mi-au placut. Recitesc cu placere "Manualul Razboinicului Luminii".

Fiecare dintre noi e un "razboinic al luminii".

Am scos cateva fraze din carte pe care vreau sa le impartasesc cu voi.

"Un războinic al luminii nu-şi petrece zilele încercând să joace rolul pe care i l-au ales alţii. Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul ascultând provocări; el are un destin de împlinit. Un războinic al luminii îşi cunoaşte defectele, dar işi cunoaşte şi calităţile. Un războinic al luminii face întotdeauna tot ce-i stă în puteri şi aşteaptă acelaşi lucru de la ceilalţi. Ştie că şi cea mai îndepărtată stea din Univers se oglindeşte în lucrurile din jurul lui."

"Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui."

"Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi sub apă."

"Dacă vă aşteptă momentul ideal, niciodată nu se va urni din loc; e nevoie de un strop de nebunie ca să faci pasul următor."

"Războinicii îşi păstrează întotdeuna strălucirea privirii. Nu sunt întotdeauna siguri de ceea ce fac, de multe ori au parte de nopţi albe, crezând că vieţile lor nu au sens. Tocmai de aceea sunt războinici, pentru că greşesc, pentru că se întreabă, pentru că neîncetat caută o raţiune."

"Niciodată nu suntem atât de învinşi sau atât de învingători pe cât ne considerăm singuri."

"Războinicul ştie că este liber să aleagă ceea ce doreşte, hotărârile sunt luate cu curaj, detaşare şi – uneori - cu o anumită doză de nebunie."

"Războinicului nu-i este teamă să plângă din pricina unor necazuri vechi sau să se bucure de noi descoperiri. Când simte că a venit ceasul, lasă totul şi pleacă în aventura mult visată. Când pricepe că e la limita rezistenţei, iese din luptă, fără a se învinovăţi că a făcut una, două nebunii neaşteptate."

"Învingătorii nu repetă aceeaşi greşeală. Tocmai de aceea războinicul îşi riscă inima numai pentru ceea ce merită."

"Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte."

"Dacă zece paşi te despart de o victorie, dacă faci doar nouă ai pierdut."

"Un războinic ştie să facă distincţia dintre ceea ce e trecător şi ceea ce e definitiv."

"Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul. Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile."