Puteam sa ma pierd in bratele tale si sa raman acolo o vesnicie. Puteam sa te sarut asa cum am facut-o si altadata…
insa…
Am ales sa-ti iubesc mainile, sa ti le sarut ca sa inteleaga cat de mult le iubesc.
Le tineam langa mine si as fi vrut sa le spun cat de mult imi vor lipsi…
Iti iubesc mainile pentru ca atunci cand esti cu mine, tu poti fi departe…
ele insa.. imi apartin…
Ele mi se ofera neconditionat, se plimba pe corpul meu si stiu ca au fost facute pentru mine. Ma ating usor, putin cate putin pentru ca stiu ca nimeni si nimic nu-mi vor mai da acea senzatie cutremurator de extazianta….
Iti iubesc mainile pentru ca ma fac sa tremur, sa doresc, sa fiu in siguranta, pentru ca ofera mult si nu asteapta nimic in schimb… ele nu vor tinute in brate… ele nu vor sarutate.
Iti iubesc mainile pentru ca trebuie sa le sarut… buzele mele isi recunosc teritoriul atunci cand sunt pe mainile tale.
Iti iubesc mainile…. pentru ca ele ma transforma dintr-o copila nebuna, dintr-o persoana ciudata, complicata…. pur si simplu intr-o femeie! O femeie intr-un mare fel!"
Ieri, 30 mai, ne-am decis sa facem o plimbare pana la Manastirea Neamt.
Eu, Ramona, Alina si Gabriel.
Vremea ne suradea, fericiti am pornit la drum in jur de ora 14:00. Am luat-o prin Roman, era mai aproape.
Nu mai tin minte exact pe la cat am ajuns la Manastirea Neamt. De cand ne-am dat jos din masina si pana am plecat, a plouat in continuu.
La Manastirea Neamt am fost si cu grupa de la facultate, in cea de-a doua excursie a noastra, am stat afara, nu am intrat pentru ca stiam ce este si ce voi vedea.
Acum, insa, am intrat, pentru asta venisem.
Am platit 10 lei toti 4, adica 2,5 lei de fiecare, nu 3 lei cum cerea la studenti.
De multe ori cand merg la Manastiri sunt foarte tacuta, ma rog...am eu unele chestii ce le fac.
Nu stiu ce s-a intamplat, gandul la rugaciune nu imi statea, eram foarte, sunt in continuare, "tulburata", zapacita...ametita, nu fizic, doar la nivel emotional, sa spun asa.
De ce?....stiu de ce, dar nu am sa scriu despre asta.....e ceva prea personal.
Am lasat la calugar acatistul scris de acasa, am aprins lumanari, am fost la muzeu, unde...recunosc, am facut poze :D ... desi SCRIA MARE: INTERZISA FOTOGRAFIEREA SI FILMAREA....eh :D eram doar noi 4 in muzeu.
Afara ploua infernal, am stat putin pana s-a linistit. Mi-am facut curaj si am iesit din muzeu, pana la urma.
Aveam toti o mare urgenta :)) nu de alta.
Fara umbrela, masina era parcata cam departe....inca ploua.
"Cuplul minune", Alina si Gabriel...s-au dus dupa umbrela la masina, cand putea doar unu dintre ei, fie...un subiect in plus de ras pentru mine si Ramona :D.
Un baiat a fost dragut si ne-a imprumutat umbrela lui MARE pentru a merge unde aveam de mers. Asa ca, picaturile de ploaie nu ne-au atins.
Ne-am udat, era si normal, erau balti, eu in balerini, Ramona in sandale :)) dar a fost funny sa sarim dintr-o parte in alta cu umbrela gigantica.
Bineinteles ca....trebuia sa facem si cateva poze, eu una ador pozele facute in ploaie....nu stiu de ce, dar imi plac enorm.
Am dus umbrela baiatului, i-am multumit frumos, ne-am luat ramas bun si de la calugarul ce lua bani la poarta Manastirii, mereu e pus pe sotii.
Ni se facuse foame, inca ploua, am gasit un foisor liber...spre mirarea noastra erau ocupate majoritatea, altii chiar faceau si gratar.
Partea aiurea a fost ca, era noroi in jurul acelui foisor, dar....nu am avut ce face, ne-am murdarit, ne-am curatat, iar ne-am murdarit :)).
Am stat in jur de 2 ore la acel foisor.
Dupa ce am mancat, ras, poze, cantat....am "corupt-o" pe Ramona sa mergem sa facem poze, in ploaie, pe sosea.
I-a suras idea, printre picaturi si noroi am pornit spre "sesiunea de poze cu peripetii". De ce spun peripetii....poi, vroiam poze pe sosea amandoua, doar ca...nu ne-am gandit ca un Land Rover va opri :))).
Ne-am uitat, stanga - dreapta, nu vedea nici o masina, am pregatit aparatul foto si Ramona a fugit spre mijocul soselei, si eu de altfel, pentru poza. Am auzit ca venea o masina, asa ca am traversat dar nu pe partea foisorului ci pe partea opusa. Am stat sa treaca masina pentru a continua distractia.
Din ce am observat eu, in jeep erau 2 baieti/ barbati, veneau cu viteza destul de mare, cand ne-au vazut au incetinit si la cativa metri de noi au oprit masina, noi ne-am speriat, bineinteles, am fugit spre foisor unde era si masina si "cuplu minune".
Posibil ca, cand au vazut ca nu eram singure, si-au continuat drumul.
Alina si Gabriel au inceput sa rada de noi doua, haha hihi, ca...uite asa agatam pe marginea drumului....
Noi nu agatam in acel moment, faceam poze....fara alte ganduri.
O intamplare hazlie a fost pentru ei, pentru mine si Ramona, nu prea....ne-am speriat si ne-am simtit putin aiurea, dar a trecut :D
Acum radeam si noi despre ceea ce ni s-a intamplat.
Ne-am continuat activitatea, cea de facut poze in ploaie, am evitat soseaua, am mers in padure :)).
Ne-am intors pe unde am venit, cel putin asta era intentia noastra, doar ca, dupa Motca, un dig s-a rupt si soseaua era inundata, nu se putea trece, am fost nevoiti sa ne intoarcem in Tg. Neamt si de acolo am luat-o spre Piatra Neamt.
Ploaia ne-a insotit pe tot drumul, a plouat destul de tare incat nu ne-a permis sa mergem cu o viteza mai mare de 70.
Nu am fost niciodata pe unde am venit acasa, Tg. Neamt - Piatra Neamt. Nu e ruta pe la Bicaz, e o alta ruta si destul de frumoasa, peisaje foarte faine. Daca vremea ne permitea, opream pentru cateva poze.
Obosite si tacute, mai ales eu si Ramona, ce uneori parea ca energia nu ni se va termina niciodata.....dar ieri ni s-a terminat, cred ca mai mult din lipsa de activitate :)).
Asa tacuta si cuminte m-am gandit la multe, la cineva anume si mi s-a facut dor, dor sa ma stranga iar in brate si sa adorm, dor sa ma invelesc doar cu prezenta lui si respiratia ce i-o simteam in zona gatului atunci cand ma tinea in brate....
Dar, acest sentiment varia de la un minut la altul, imi era dor, nu imi mai era dor...ma gandeam la el....pe urma imi spuneam ca nu e ok sa ma mai gandesc la el, imi spuneam ca trebuie "sa-l las sa plece", gandul si acel sentiment extrem de placut.
Andrei Constantin Rusu, cand va citi ceea ce am scris, sigur va da un comment si ma va intreba cine e cel la care m-am gandit si de care mi s-a facut dor. Draga Andrei, e gandul meu, numai al meu...si am de gand sa ramana asa. Curiozitatea nu-ti va fi satisfacuta. Tot ce iti pot spune este ca nu-l cunosti :).
In sfarsit am ajuns acasa pe la 21:30, o stare ciudata si neexplicata ma cuprinde, o stare ce inca persista, nu imi place deloc.
A fost o zi frumoasa, in ciuda vremii, o zi in care i-am spus Ramonei ca o iubesc :)) nu va ganditi la prostii....ca prietena o iubesc, nu ca iubita. Nu o iubesc tot timpul pentru ca face numai ceea ce nu trebuie :D dar...e prietena mea. Pe Alina nu o iubesc pentru ca are cine o iubi :D.
Postarea mea se numeste "La Plimbare cu Stropi de Ploaie", mi-am amintit de o alta postarea "Picatura de Ploaie" = > "Am făcut un pas înspre viaţă. Înca un pas… timid, privind curioasă spre ziua de mâine. Am zărit o rază de soare care încerca să-mi lumineze calea şi am zâmbit. Părea mai precaută decât mine pentru că ştia că, de dincolo de nori, lumea se vede cu totul altfel. M-am gândit atunci să o încurajez şi am dat deoparte tristeţea zilei de azi. Doar pentru un singur pas înspre mâine. Am surâs şi eu, şi raza de soare. Pentru o clipă, lumea mi-a apărut învăluită în iubire. Când în faţa mea se deschid multe drumuri, mă aşez şi aştept. Respir cu profunzimea plină de încredere cu care am respirat în ziua în care m-am născut, şi aştept. Stau nemişcată, în linişte, şi îmi ascult inima. Apoi, când aceasta îmi vorbeşte, voi urma drumul ales de ea. M-am născut într-un loc pe care nu l-am ales eu, însă am o şansă să trăiesc aşa cum am visat. Mă agăţ de fiecare clipă de fericire, dorind să o multiplic. Timpul mi-a fost prieten şi duşman în acelaşi timp, lăsându-mă pe mine să aleg în locul lui, dar mereu am ales ce a vrut el. Visez cu ochii deschişi sau cu ei închişi, cred în visele mele, deşi mă hrănesc cu idealuri. Trăiesc din lucruri simple şi mărunte, dar ştiu că totul se acumulează. Aş vrea sa fiu o picătură de ploaie; să mor încet, încet, să mă evapor şi totuşi să trăiesc… în căderea mea, să-mi sfârşesc viaţa hrănind un fir de iarbă. Iubirea se află aproape şi totuşi nu ajung la ea.... poate voi dispărea în neant, sper totuşi în căderea mea să mă lovesc de obrazul unei fiinţe dragi, să-l mângâi şi să-l fac fericit. E vremea iubirilor din ploi… când ne uităm adesea tăcerile în noi… ne desfătăm din şoaptele ce curg şuvoi… pe buze ce încă nu s-au cunoscut."
Ma pregatesc sa trezesc copilul din mine, ce in majoritatea timpului este treaz, doar pe jumatate.
Nu stiu daca va mai aduceti aminte(cei ce citesc blogul meu), acu un an si ceva am scris despre cum era sa mor eu odata. Temperatura foarte mare, tot ce beam, mancam dadeam afara, dureri de cap ingrozitoare, 3 zile am tinut-o asa.
Am patit-o din nou. Aceleasi sintome, exact dupa perfuzii.
De cateva zile am inceput a face perfuzii din nou, glucoza+calciu+vitamina C. Am avut branula in vena 4 zile.
Astazi, iar o perfuzie...totul ok. Mama lucreaza de noapte, raman singura de la 5 jum dupa amiaza.
Au inceput frisoanele sa apara, m-am bagat in pat, aveam patura + pilota de iarna, nu m-am incalzit foarte tare.
A venit un prieten pe la mine, ne-am uitat la "Solomon Kane", cel mai de kkt film vazut vreodata, nu mi-a placut deloc. Dupa film, am ramas iar singura, imi era din ce in ce mai rau, frisoanele persistau, temperatura incepea sa creasca. Mi-am facut ceai, am luat asipirina, cand am vazut ca temperatura era 38.8 am luat un agocalmin.
Stiind prin ce am trecut, m-am panicat cand am vazut temperatura mare, am inceput sa plang si asta nu mi-a facut deloc bine. Mama ma suna din 5 in 5 minute, pana la urma s-a hotarat sa vina acasa cu o colega sa imi faca pe vena agocalmin si nu mai stiu ce.
Mama lucreaza in spital pt cei ce nu stiu.
In 10 min era acasa, mi-a bagat pe vena ditamai seringa cu multe chestii in ea + agocalmin.
Ca toate sa fie ca la carte, inainte sa imi creasca temperatura, mi-am scos branula, ma durea mana...a ramas ca un fel de galma, acu stau cu comprese reci cu cloramina.
Dupa ce mi-a bagat in vena ce mi-a bagat, temperatura a inceput a scadea cate putin, de la 38.8 si pana a plecat mama iar la servici scazuse la 38.
Posibil sa fac intoleranta la glucoza, sau..din cauza branulei ce sta prea mult in vena.....saptamana trecuta am avut o singura noapte si nu am patit nimic. Acu 4 zile...si hop...temperatura si toate alea, la fel ca si data trecuta.
Acu un an si ceva, cand muream de foame si nu puteam manca pt ca dadeam tot afara, imi umezeam doar buzele, a fost aiurea de tot....nu am de gand sa mor, e prea devreme pt asa ceva.
Poate radeti cand cititi dar, daca m-ati fi vazut in ce hal eram...
A trecut.
Sper sa imi fie ok si acu, sa-mi revin si sa merg inainte, nu? :)
Eu cred in reincarnare, toti dintre noi au avut o viata anterioara.
Acu ceva timp, ani de zile, citisem despre reincarnare si era un fel de test, din acel test aflai ce ai fost in viata anterioara. Acum, din intamplare am dat peste un site tot cu asa ceva, imi scriam data de nastere si "mi-a spus" ce am fost in viata anterioara.
In testul de acu cativa ani mi-a spus ca in viata anterioara am fost barbat si am trait intr-o tara friguroasa.
Cel de pe site spune si el ceva, ciudat e ca, Scotia m-a atras mereu, de mult vreau sa ajung, sunt foarte friguroasa si destul de dependenta de familie uneori. Imi pasa si nu imi pasa de unii, uneori.
"Povestea vietii tale anterioare:
Se pare ca ai fost barbat in viata anterioara.
Te-ai nascut si ai trait undeva prin Scotia in jurul anului 1825. Ocupatia ta a fost aceea de Marinar, Om de afaceri sau Negustor de stofe.
Ce fel de om ai fost in viata anterioara: Ai dispus de un talent oratoric natural, un bun psiholog si negociator. Ai profitat din plin de oportunitatile vietii, dar nu ti-a pasat prea mult de altii. Posibil ai abandonat familia. Acum ai o karma de familie.
Ce trebuie sa faci in aceasta viata: Trebuie sa oferi ajutorul tau tuturor celor care au nevoie. Prieteni, cunoscuti, membrii ai familiei; toti acestia trebuie sa beneficieze de suportul si incurajarile tale."
miercuri, 5 mai 2010
Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.
Multi nu il plac pe nenea Paulo Coelho, nu le place ce scrie si despre ce scrie.
Eu am citit cateva carti de ale lui, mi-au placut. Recitesc cu placere "Manualul Razboinicului Luminii".
Fiecare dintre noi e un "razboinic al luminii".
Am scos cateva fraze din carte pe care vreau sa le impartasesc cu voi.
"Un războinic al luminii nu-şi petrece zilele încercând să joace rolul pe care i l-au ales alţii. Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul ascultând provocări; el are un destin de împlinit. Un războinic al luminii îşi cunoaşte defectele, dar işi cunoaşte şi calităţile. Un războinic al luminii face întotdeauna tot ce-i stă în puteri şi aşteaptă acelaşi lucru de la ceilalţi. Ştie că şi cea mai îndepărtată stea din Univers se oglindeşte în lucrurile din jurul lui."
"Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui."
"Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi sub apă."
"Dacă vă aşteptă momentul ideal, niciodată nu se va urni din loc; e nevoie de un strop de nebunie ca să faci pasul următor."
"Războinicii îşi păstrează întotdeuna strălucirea privirii. Nu sunt întotdeauna siguri de ceea ce fac, de multe ori au parte de nopţi albe, crezând că vieţile lor nu au sens. Tocmai de aceea sunt războinici, pentru că greşesc, pentru că se întreabă, pentru că neîncetat caută o raţiune."
"Niciodată nu suntem atât de învinşi sau atât de învingători pe cât ne considerăm singuri."
"Războinicul ştie că este liber să aleagă ceea ce doreşte, hotărârile sunt luate cu curaj, detaşare şi – uneori - cu o anumită doză de nebunie."
"Războinicului nu-i este teamă să plângă din pricina unor necazuri vechi sau să se bucure de noi descoperiri. Când simte că a venit ceasul, lasă totul şi pleacă în aventura mult visată. Când pricepe că e la limita rezistenţei, iese din luptă, fără a se învinovăţi că a făcut una, două nebunii neaşteptate."
"Învingătorii nu repetă aceeaşi greşeală. Tocmai de aceea războinicul îşi riscă inima numai pentru ceea ce merită."
"Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte."
"Dacă zece paşi te despart de o victorie, dacă faci doar nouă ai pierdut."
"Un războinic ştie să facă distincţia dintre ceea ce e trecător şi ceea ce e definitiv."
"Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul. Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile."
Ne-am adunat o gasca, si ne-am decis sa cucerim, sambata, Vf. Carunta 1517 m.
Am stat la Dan la cabana, a fost dragut si ne-a cazat si de data asta.
A fost un weekend fain, o iesire reusita, pentru mine, o mica evadare dintre proiecte pt. facultate, rutina de zi cu zi.
Mi-am curatat plamanii de praful din Bacau, mi-am limpezit mintea, pur si simplu am uitat de restul pentru cateva ore si m-am lasat dusa de vantul rece si "taios" de pe munte si mai ales de privelistea ce ne inconjura.
Sambata dimineata, in jur de ora 9 fara ceva, am pornit la drum impreuna cu Dan, Papuc/Adrian, Oana(Montana), Oana(Roua Muntilor), Loredana si dl. Nelu(localnic), mai tarziu, intr-o sura cu fan, ne astepta si Radu(localnic).
Desi eram cat de cat invatata cu drumetiile din imprejmuiri, mi-a fost cam greu de urcat in unele momente, avand si rezistenta pe zero, plus si zapada ce in unele locuri era "acceptabila", in alte locuri, inotai in zapada.
A fost o zi superba, atmosfera cat se poate de faina, imi amortise la un moment dat pometii, dar nu de frig, din cauza faptului ca zambeam intr-una.
Ne-am oprit la o stana(nu era nimeni), am luat pranzul....pff ce bunatati erau pe masa. Am repornit la drum cu forte noi. Eram aproape de varf cand ne-am uitat la ceas, era ora 14:00. Nu stiu cand au trecut 5 ore, nici nu le-am simtit.
Batea un vant atat de rece sus, de mi-au inghetat toate, mainele nu mi le mai simteam, Oana patise la fel...ne-am pus manusile groase...si la drum iar(dupa ce Dan "ne-a tras de urechi" pe amandoua :D ).
Intr-un final am ajuns si pe varf. Zapada mare, era o poienita, brazii incarcati cu zapada, imagine de Craciun. La vale am mers la fel de greu cum am si urcat, eu, zapada moale, alunecam de mii de ori, si de frica sa nu imi iau vreo tranta sa ma lovesc la genunchii deja buliti, am preferat sa merg incetu.
Ne-am oprit la o "bodega", ne-am incalzit cat de cat, am ciugulit ceva si din nou la drum, era mult de mers si soarele nu ne astepta sa ajungem noi la cabana si dupa sa apuna.
In jur de 17:30 am ajuns in sat, ne-am oprit la Radu pentru un vin fiert ( ce bun era, ce bine a mers), a venit Papuc/Adrian dupa noi cu masina(Papuc nu a mai urcat cu noi, a renuntat, se lovise la picior), am ajuns acasa(la cabana)...toti eram terminati, molesiti, ne-am revenit intr-un final, desi fata imi ardea din cauza vantului.
Sambata seara s-a lasat cu gratar si voie buna, au venit si cei din sat, prieteni de-ai lui Dan (si de-ai mei), a fost o seara foarte faina, nu se putea altfel dupa o zi extraordinara.
Ne-am bagat la somn pe la 2 dimineata, iar la 7:45 Trezirea, am plecat devreme de la Sulta, la 10 jum eram in Bacau.
e atâta lumina de unde vine te-ntrebi caci doar ea e cu tine iar luna s-a pitit dupa un nor
e atâta caldura de unde vine te-ntrebi caci esti doar în tricou iar vântul bate nebun
ia-o de mâna citeste-i în stele minte-o ca e cea mai frumoasa cheam-o mai aproape lânga pieptul tau sa simta si ea galopul inimii tale saruta-i gândacul de pe deget scoate-i din par firul de iarba ea îti va zâmbi si-si va aminti în iarba
ce mireasma e-n aer de unde vine te-ntrebi când usor îti acoperi chipul tau cu parul ei de catifea
si când ea se ridica auzi un cântec si te înfiori caci este cântecul ei
ia-o de mâna citeste-i în stele minte-o ca e cea mai frumoasa cheam-o mai aproape lânga pieptul tau sa simta si ea galopul inimii tale saruta-i dulceata de pe buze scoate-i din par firul de iarba ea îti va zâmbi si-si va aminti în iarba
Girl,i travel round the world and even sail the seven seas Across the universe I go to other galexies Just tell me where you want, just tell me where you wanna to meet I navigate myself myself to take me where you be Cause girl I want, i, i, I want you right now I travel uptown (town) I travel downtown I wanna to have you around (round) like every single day I love you alway..way
Scusa ma ti chiamo amore Non so dire nulla piu Scusa se ti ho dato un nome Dico solo che sei tu Ridisegni il mio destino E colori il desiderio Dentro gli ochii miei
I never meant to cause you any sorrow I never meant to cause youu any pain I only wanted to one time see you laughing I only wanted to see you laughing in the purple rain
I slipped away last night Took me away from sight and the place I know. All crushed upon my skin This mess I put you in and the punch i threw. It was a strange reaction for someone like you to remain on side And in a chain reaction I was down and calling for a place to hide.
I saw a broken arm Machines will all break down in the way I know. Mended and all made clean I saw up on the screen all the stones I throw.
It was a strange reaction for someone like you to remain so sure And in a chain reaction I dissolve and break and then away I crawl.
Ultima carte citita, "Brida" - Paulo Coehlo....o carte ce mi-a placut enorm de mult, o carte in care se vorbeste despre "cealalta parte" a noastra, "sufletul pereche".
Se spune ca atunci cand trupul nostru este parasit de suflet, sufletul se imparte in mai multe parti....iar noi in urmatoarea viata ne cautam cealalta parte, celelalte particele ale sufletului nostru.
Cred asta, deoarece am trait pe pielea mea...in 21 de ani si cateva luni...am intalnit diferite persoane(nu multe) cu care aveam foarte multe chestii in comun, aveam impresia ca ii stiu de-o viata si eram pe aceeasi unda (gandeam acelasi lucruri, doream aceleasi lucruri de la viata)...poate spuneti ca poate fi doar o coincidenta, parerea voastra.
Parerea mea, hm...nu prea cred in coincidente....cred ca toate se intampla cu un anumit motiv, un motiv care pe loc nu il putem intelege, dar cu trecerea timpului, invatam... si ne dam seama de ce s-a intamplat acel lucru.
Gasisem un citat, nu stiu al cui, dar mi-a placut...poate ca pe unii ii deranjeaza, dar pe mine ma "caracterizeaza"...."Imi amintesc de iubirile mele cu drag".
Iubirele mele care repet, nu au fost multe, dar care au insemnat, din punct de vedere sentimental, foarte mult. Din acele iubiri am invatat ceva, mereu, una m-a invatat ca, chiar si zuzu daca esti, poti iubi, nu trebuie sa fi dulce dulce, sa dai in diabet, ca sa poti arata celuilalt ce mult il iubesti...este de ajuns, o privire, o tinere de mana sub masa, un suc ce dureaza 3 ore sa-l bei doar sa mai stai cu el, o plimbare in parc, o joaca cu bulgari de zapada si un zambet ce stii ca nu-l vei uita.
O alta iubire te invata sa zambesti chiar daca soarele nu a rasarit pe strada ta, o iubire ce te face sa bei o cana de fericire, o iubire care te face sa vrei sa-i arati minunatiile vazduhului si sa lasi vantul sa-i sopteasca la ureche, in locul tau, ce mult il iubesti, o iubire atat de mare ce te face sa o pui pe hartie.
Poate sunt, poate nu, dar ele au fost cele mai importante iubiri din viata mea, celelalte parti, mai mici, mai mari, ele au existat.
Citeam despre sex, despre orgasm, foarte interesant:
"...intodeauna va fi o experienta completa, fiindca este singura activitate a omului care implica - sau ar trebui sa implice - toate cele 5 simturi in acelasi timp. Toate canalele cu aproapele raman legate. In momentul orgasmului, cele 5 simturi se insumeaza si intri in lumea magiei; nu mai esti in stare sa vezi, sa asculti, sa simti placerea, atingerea, mirosul. In timpul acelor lungi secunde totul dispare, si un extaz ii ia locul."
"...nuditatea este singurul mod de a arata cat de liber iti este sufletul in acel moment"
Nuditate, un subiect neplacut pentru unii, apreciat de ceilalti. Eu, una, vad nuditatea ca pe o arta, o incredere in tine ce ti-o castigi in momentul acela. Unii vad nuditatea ca pe ceva cu tenta sexuala, defapt, fiecare lucru, om...etc, are limitele lui, asa si nuditatea, are limitele ei, dar depinde de fiecare din ce unghi o priveste.
Spuneam de suflet, se imparte in mai multe parti, acele parti intr'un anumit punct din Timp au impartit acelasi corp, au simtit aceleasi dureri si au fost fericiti datorita acelorasi bucurii, au fost impreuna in aceeasi persoana.
"Dragostea este singura punte dintre vizibil si invizibil pe care o cunosteau toti. Era singurul limbaj eficient pentru a traduce lectiile pe care Universul le dadea in fiecare zi oamenilor." "Mi-am semanat visele la picioarele tale; Calca usor, pentru ca tu calci pe visele mele."
Mi-a placut enorm de mult cartea, o recomand celor ce le place sa citeasca despre iubire, mister si curaj.
